O victorie de etapă a justiţiei independente

Mai bine mai târziu decât niciodată! Aceasta a fost prima zicere din bătrâni la care m-am dus cu gândul după ce am aflat sentința - 4 ani cu executare - pe care magistrații Tribunalului Constanța au pronunțat-o pentru Mircea Băsescu în dosarul privind mita de 250.000 de euro primită de fratele Amiralului Dezastrului Național de la clanul Bercea. Bani cu dedicație, care trebuiau să ajungă direct la frățânele din Dealul Cotrocenilor pentru ca acesta să îl facă scăpat pe mai marele clanului.

Decizia nu este definitivă și va fi atacată la Curtea de Apel Constanța, așa încât va mai curge ceva apă pe Dunăre până când Mircea Băsescu să îmbrace uniforma penitenciarului. Drept pentru care aș numi sentința pronunțată azi dimineață ca fiind <>în bătălia crâncenă care se dă pentru ca justiția să își redobândească independența față de presiunile la care a fost și este supusă de către clicile politicianiste pentru care <> este suprema aspirație și vocație.

O victorie de etapă, nici mai mult, dar nici mai puțin!

Cu toate acestea, câteva concluzii pot și trebuie să fie formulate. Prima concluzie, la care au ajuns comentatorii este aceea că ne aflăm în fața unei premiere în materie, atâta vreme cât justiția dă o condamnare pentru un membru al familiei unui fost președinte al țării. Concluzie căreia i-aș adăuga mențiunea că este pentru prima oară, după decembrie 1989, când un membru al familiei unui președinte în exercițiu al României comite fapte de asemenea gravitate! Mai mult, de data asta, nu cred că mai trebuie să vorbim doar despre familia lui Traian Băsescu, ci despre <>. Drept pentru care consider sentința Tribunalului Constanța ca pe o victorie de etapă care nu trebuie să rămână o excepție. Dimpotrivă, ea trebuie să fie, cu adevărat, un salutar precedent, care obligă, sub raport deontologic, justiția să cerceteze cu maximă obiectivitate toate afacerile murdare pe care le-a patronat și le-a proteguit fostul președinte.

Cea de a doua concluzie poate fi formulată pornind de la răspunsul la întrebarea: << ce s-ar fi întâmplat dacă presa, în cazul de față, Antena 3 și Jurnalul Național, nu ar fi avut curajul să semnaleze și să demonstreze cu probe incontestabile murdarele și încâlcitele ițe ale afacerilor în care frățânele (la acea vreme prezidențial) era vârât până peste cap?>> Răspuns tranșant și fără inhibiții care se impune ținând seama de faptul că, în toți cei zece ani ai dictaturii băsiste, încercările presei de a investiga asemenea sfruntate fărădelegi au fost denunțate de către niște personaje <> ca inadmisibile atentate împotriva independenței actului de justiție! Și, lucru mult mai grav, pentru vina (?) de a fi făcut aceste dezvăluiri ca și pentru consecvența cu care s-au bătut pentru ca adevărul să iasă la iveală, jurnaliștii și editorii Antenei 3 și ai Jurnalului Național au fost spuși unor încrâncenate persecuții din partea unor anumiți factori ai supra-independenței justiții obedient băsistă.

După cum era de așteptat, sentința magistraților Tribunalului Constanța a stârnit, numaidecât, comentarii și mai ales contestări. Cel dintâi fiind Mircea Băsescu însuși, care după ce s-a arătat surprins a mai declarat că mai are încredere în justiție. Mă rog, este dreptul său democratic să își exprime opinia și să spere că vor exista procurori și judecători care să îl facă scăpat. Au mai fost,însă, exprimate și alte opinii din parte celor care s-au arătat, la rândul lor, surprinși de sentință și care consideră că aceasta este mult prea blândă în raport cu gravitatea ilegalităților comise de Mircea Băsescu.

De aceea, este de datoria justiției să își urmeze, neabătut, cursul firesc și necesar. În acest dosar dar, de bună seamă, și în celelalte dosare care alcătuiesc sau trebuie să alcătuiască <> a tuturor celor care au încălcat cu cinism și cu brutalitate legea în anii acestui deceniu al rușinii naționale. Că, mai mult sau mai puțin întâmplător, în afară de frățânele Mircea, printre protagoniștii acestor dosare îndelung ținute sub obrânc se află se află și alți membrii ai familiei lui Traian Băsescu, acesta este un alt subiect asupra căruia justiția trebuie să se aplece cât mai curând.

Cât privește primele comentarii ale lui Traian Băsescu despre sentința pe care a primit-o frățiorul Mircea, eu aș spune că tonul lor rezervat și evaziv nu trebuie să ne inducă în eroare. Nu de alta, dar dacă ne luăm după criticile înverșunate cu care, acum, fostul președinte îi gratulează exact pe cei pe care el însuși i-a căftănit în înalte funcții ale justiției ultra-reformate, să nu ne fie de mirare dacă, mai curând sau mai târziu, vom auzi vorbe aspre și sudalme nimicitoare.

Prietenii știu de ce…