La 10 iunie 1917 Take Ionescu tine un legendar discurs in Camera Deputatilor, vorbele lui de atunci fiind azi de o izbitoare actualitate.
In mai mult decat necesarul volum "Ministrii de Interne in Parlamentul Romaniei", volum scos de Constantin Gheorghe la Editura Ministerului Administratie si Internelor in 2004, dau peste legendarul discurs tinut de Take Ionescu in Camera Deputatilor la 10 iunie 1917. Un document exceptional, adus la cunostinta marelui public de initiativa autorului de a reproduce, din Monitorul Oficial, cuvantari tinute in Parlament de ministrii de Interne din Istoria Romaniei. Romania se afla intr-unul din cele mai grele momente din istoria sa. Dupa un prim succes, datorat printre altele si descumpanirii dusmanului luat prin surprindere, Armata noastra sufera esecuri dupa esecuri. La 12 noiembrie 1916, Regele paraseste Bucurestii. Il urmeaza, la 20 noiembrie 1916, Guvernul. La 23 noiembrie 1916 feldmaresalul Mackensen intra in Bucuresti. Romania Mica devine si mai mica. Mica de tot. Exodul populatiei, haosul din Moldova (un milion si jumatate de persoane se refugiasera in aceasta parte neocupata a tarii), loviturile tifosului exantematic - peste 100.000 de morti - , absenta oricarei raze de lumina pe frontul european provoaca o deruta nationala.Citește pe Antena3.ro
BARFE
|
O imagine simbolDandu Patricianul il intruchipeaza in "Ciocoii noi cu bodyguard", romanul lui Dinu Sararu, pe omul de afaceri postdecembrist. Mai degraba siret decat inteligent, jucand la doua capete in politica (platind si Puterea, si Opozitia), imbogatindu-se din ordonante de urgenta, din hotarari de guvern date pe sest si comenzi de stat insemnate. Dandu Patricianul se desfata intr-un lux agresiv in ostentatia sa, lux de toapa care vrea sa recupereze timpul pierdut pe izlaz. Are un Mercedes sport decapotabil, de culoarea visinei putrede, culme a tehnicii occidentale, masina la care nu cuteaza multimiliardarul din Vest, cu care Dandu Patricianul umbla printr-un Bucuresti al Orientului, devastat de mizerie, saracie si neoranduiala, o capitala europeana doar in pliante. Intr-o duminica dupa-amiaza Dandu Patricianul se indreapta spre Opera Romana, unde i-a dat intalnire Erotida, balerina a carei stralucire joaca pentru barbati rolul unei Viagra estetice. Numai ca-n dreptul Palatului Regal, lasat de ani intregi intr-o reparatie absoluta, Mercedesul de Vegas se vede obligat "sa incetineasca brusc si chiar sa opreasca, stopat din cursa lui ambitioasa de o haita de ciini ajunsa in caldurile catalariei si fugarind o biata javra rosiatica". Mercedesul sport, decapotabil, minune a tehnicii si elegantei, in mijlocul haitelor de maidanezi din plin centru! O imagine-simbol a Romaniei postdecembriste, in care felia de lux nesabuit - vile, elicoptere, yahturi, masini sport - pluteste in marea de mizerie slinoasa. |
LUMEA PRIN CARE TREC
|
Factorul aleatoriuCu Ion Calafeteanu, autorul interesantului volum "Scrisori catre tovarasa Ana", cad de acord, la un taifas dupa dialogul in direct la tv, ca destinul individual sub dictatura stalinista a depins mult si de factorul subiectiv. Desigur, masinaria represiunii functiona implacabil. Ea avea insa, ca orice masinarie avand oamenii drept rotite, si rateuri. Astfel se explica de ce unii ajungeau la Canal si altora nu li se intampla nimic. Luam amandoi un exemplu din carte. In vara lui 1950 e adus in tara, de la Paris, Traian Vuia. Din nefericire, la 3 septembrie va muri. Marele savant o ducea greu in capitala Frantei. Practic, murea de foame. Te-ai astepta ca nimanui din Romania sa nu-i pese de ce se intampla cu asemenea personalitate. Traian Vuia are insa noroc. In vara lui 1948, Petru Groza primeste de la Paris trei scrisori, in care se vorbeste despre situatia grea a lui T. Vuia. Una e a unui discipol al savantului, inginerul Gabriel Brolo. Alta de la P. Ciolan, cel care il gazduia pe T. Vuia. In fine, cea de-a treia epistola venea de la George Boc, secretarul general al Amicalei Culturale a Romanilor din Franta. In septembrie 1949, George Boc soseste la Bucuresti si cere o audienta lui Petru Groza. Urmarea acestor demersuri? Petru Groza se da peste cap sa-l aduca pe Traian Vuia acasa, pentru a-i indulci traiul cotidian. Cum de s-a intamplat asa ceva? Petru Groza stia de insemnatatea lui Traian Vuia dinainte de razboi. Si si-a propus sa rezolve problema. Astfel, desi condamnat sa moara de foame in Franta, Traian Vuia a fost adus la Bucuresti intr-un context in care alti savanti erau trimisi la inchisoare! |
NIMIC NU SE PIERDE
| ||
|