Oglinda si tovarasii de drum

Despre ce o mai vorbi cu sine insusi Traian Basescu, atunci cand se priveste dimineata in oglinda? Pentru ca are obiceiul asta. Ne-a povestit in campania electorala si eram cu totii de fata. Eu cred, de pilda, ca zilele acestea nu se poate sa nu depene amintiri despre tovarasii pe care i-a abandonat in timp, de-a lungul lungilor sale drumuri politice.

Traian Basescu este un profesionist al drumurilor, dar si un pasionat al partenerilor sedusi si abandonati. Sau, pur si simplu, aruncati peste bord. O data ajuns aici, amintirile vin una dupa alta. Petre Roman, omul care l-a introdus in politica... Berceanu, Sassu, Duvaz, vechea echipa alaturi de care s-a afirmat si pe care a izolat-o ulterior... Victor Ciorbea, cu care s-a aliat pentru mai putin de un an si pe care l-a dat jos din functia de prim-ministru... Stolojan, cu care a format o alianta si care s-a speriat ulterior de nu se stie cine si de nu se stie ce... Cosmin Gusa, Aurelian Pavelescu, Lavinia Sandru, tinerii din noua echipa, care au facut campanie electorala pentru el si pe care i-a eliminat din partid dupa numai doua luni de la alegeri... Si, iata, Dinu Patriciu, alt membru al aliantei lui, pe care Procuratura vrea sa-l plimbe acum cu catuse la maini...

Nu e usor sa faci echipa cu Basescu. O stie si un om cu un mare cap pe umeri, cum e Andrei Plesu. Pentru ca actualul presedinte nu poate forma o echipa. El este un maestru al improvizatiilor, al instinctului, al conjuncturii. Iar echipa inseamna constructie, atentie, respect fata de altii, proiecte pe termen lung.

Mai exista un singur personaj care a procedat oarecum la fel, in politica romaneasca din ultimii 15 ani: Corneliu Vadim Tudor. Liderul PPRM a aruncat si el peste bord zeci de lideri, deputati si senatori ai partidului pe care il pastoreste. Pentru ca Ciontu si Stanciu sunt numai ultimii de pe o lista foarte lunga.

Dincolo de aspectele de strategie politica, care pot si trebuie sa fie rezolvate doar de membrii partidului, privind din afara mi se pare revoltator sa spui despre un coleg care te-a ajutat in viata de partid 15 ani ca l-ai propus ca presedinte pentru ca era "cel mai prost" dintre cei care ti-au dus servieta.

Intre cele doua cazuri sunt multe diferente, dar si o asemanare de esenta: ambele personaje despre care am vorbit nu pot face politica decat singure. In jurul lor nu trebuie sa fie oameni cu anvergura, cu idei, cu pretentia de a-si pune in valoare competentele sau experientele.

Am folosit expresia "tovarasi de drum" intr-un fel ironic. Lenin a teoretizat candva ideea de a seduce si de a abandona, treptat, partidele burgheze pe drumul revolutiei comuniste si a asigurat celebritatea acestor cuvinte. Si la noi s-a aplicat teoria asta in anii ’40, de pilda, in cazul lui Tatarascu. Dar Basescu nu e comunist, chiar daca oglinda ii spune altceva. El face parte doar din acea categorie de politicieni pentru care orice mijloace si orice victime sunt permise, chiar si atunci cand scopul e inca neclar.

Problema care ramane si care e mai mare decat "granitele" oglinzii despre care vorbeam e a celor care urmeaza la rand. Victimele viitoare. Poate Tariceanu? Pentru ca acum Traian Basescu e presedinte. Electoratul a fost sedus si Romania toata e tovarasul de drum...

P.S. Mi-am amintit o anecdota mai veche: Scorpionul o roaga pe broscuta sa-l treaca peste lac. Broscuta nu vrea la inceput, spunandu-i ca-i e teama de intepatura lui. "N-are de ce sa-ti fie frica" - ii spune scorpionul. "Am muri impreuna, pentru ca eu nu stiu sa inot." Broscuta, naiva, porneste cu scorpionul in spate, sa treaca apa. La jumatatea drumului simte intepatura scorpionului.
" - De ce ai facut asta? O sa murim amandoi."
" - Imi pare rau, dar nu pot sa-mi schimb firea", ii raspunde scorpionul.