x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Olandezul ne-a strâns juvăţul şi a zburat

Olandezul ne-a strâns juvăţul şi a zburat

de Petru Calapodescu    |    29 Ian 2013   •   15:45

Putem rupe Acordul cu FMI, dar nu am câştiga nimic din asta, a declarat premierul Ponta, după două săptămâni, cât au luat luftinspectorii FMI-BM+-CE la puricat economia românească. La capătul vizitei, şeful Misiunii, olandezul Erik de Vrijer, ne-a anunţat că s-o fi schimbat ea puterea în România, dar "rămâne aşa cum am stabilit". Adică acele constrângeri bugetare şi reţete de organizare a economiei, decise de FMI încă de acum patru ani, sunt bătute în cuie. Deşi, acum înşişi experţi ai FMI recunosc că politica Fondului, de austeritate dementă, a fost una greşită şi nu a ajutat cu nimic, ba dimpotrivă, relansarea economică. Nu mai e nici un secret - şi nu e doar cazul României - că prognozele şi soluţiile FMI s-au dovedit a fi rostite cu aplomb, ex cathedra, dar au fost nerealiste şi chiar păgubitoare.

În nici unul din ultimii trei ani, cei de gravă criză, FMI nu s-a dovedit a fi capabil ca, împrumutând ţările sărace, să se mulţumească aşa, ca orice bancher, cu certitudinea rambursării banilor plus dobânda. Ci a forţat măsuri economice aberante când a fost vorba de exasperarea unei populaţii deja la sau sub limita supravieţuirii, sau impunând, mai cu seamă în zona privatizărilor, interese de dincolo de graniţele ţării. Chestiunea fiind pusă pe tapet de vicepreşedintele liberal Dan Radu Ruşanu, la întâlnirea FMI cu membrii comisiilor parlamentare ("Noi am mai făcut privatizări sub presiunea organismelor internaţionale, dar s-au dovedit a fi deloc avantajoase"), Erik de Vrijer s+a urzicat urgent: "Dacă vreţi, discutăm, dar fără presă". Ce îi era teamă că va afla opinia publică? Sunt atât de serioase mânării ascunse sub preşul FMI?  Nimic bun după această vizită. În timp ce alte state îşi păstrează proprietatea asupra unor mari companiistrategice, FMI forţează Guvernul român să vândă repede-repede, pe o piaţă slabă şi cu bani puţini, Transgaz, CFR Marfă etc. Hidroelectrica îşi va vinde şi ea cele 163 de microhidrocentrale. Preţurile la energie, zice Erik de Vrijer, trebuie să crească, un profit normal e de 10%, dar unul de 19 la sută i se pare corect.

Evident, astea şi multe altele, tot pe seama populaţiei. În a cărei cârcă a impus şi coplata medicală, ministrul Nicolăescu acceptând nivelul de 10 lei o singură dată, la externare, însă de Vrijer apreciind că ar trebui percepută pentru fiecare zi. Ceea ce, pentru mulţi amărâţi şi bolnavi cronici ar însemna întregul lor venit, sau efectiv inaccesibilitatea serviciilor medicale. O dată în plus, FMI dovedeşte că, prin lentilele contabililor săi, vede România ca pe o filă de maculator, cu cifre, iar nu ca pe o ţară cu oameni care au, totuşi, dreptul la viaţă.

Este, însă, de observat şi o altă ciudăţenie. Deşi până acum negocierile şi gesturile de supunere se consumau la Cotroceni, de astă dată preşedintele Băsescu, plecat peste mări şi ţări, a evitat să fie el buricul pământului. De ce oare, când e notoriu că el e cel care, ieşind din atribuţiile constituţionale, e artizanul Acordului care ne-a îndatorat cu 20 miliarde de euro, fără ca economia să se mişte, sau consumul să crească? Cumva pentru că în acelaşi interval camarila sa a risipit şi a furat din Bugetul naţional cel puţin aceeaşi sumă, deci era suficient ca instituţii care practic îl ascultau în genunchi - Fiscul, Parchetul, Poliţia - să funcţioneze şi să frâneze jaful? Sau pentru că, iată, politica FMI, pe care chiar a accentuat-o, e departe de a fi benefică şi în nici un caz nu e infailibilă?


×