Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Preşedintele, primul om la care se raportează cetăţenii, in loc să ne inducă sentimentul de echilibru, putere, stăpănire de sine, cutezanţă, proiecte mari, se furişează seara in cutia televizorului şi-ncepe să impartă ţara in buni şi răi, in corupţi şi albi imaculaţi, in gunoaie şi ghiocei, in fete de pe centură şi fecioare cu miros de făn.
Preşedintele Traian Băsescu, despre el este vorba, a făcut din nou curăţenie şi lumină in politică şi in justiţie, la televizor. Prins in trafic, probabil, pe Calea Victoriei, a intrat şi la o televiziune, pentru a-şi spune oful. Şi care este acesta? Aţi ghicit: Călin Popescu Tăriceanu. Că e mai liberal, că e mai european cu papion, că nu vrea să plece şi să lase locul liber pentru un politician mai democrat, că are forţa şi bugetul in mănă, că e mai executiv, că e mai premier.
In fine, dacă este să găseşti nod in papură cuiva, mai ales atunci cănd te animă sentimente calde la adresa lui şi a grupului din care face parte, nici nu este foarte greu să te intrebuinţezi şi să devii, brusc, competent in a desfiinţa pe cineva. Asta-i teoria demolărilor! Dar a construcţiilor, care să fie?
Pasiune, implicare, talent, cunoaştere, dorinţa de a performa. Străine, toate, preşedintelui. Ne-o dovedeşte, ori de căte ori are timp liber, şi i se iveşte ocazia. Ieri seară, la televizor, preşedintele l-a demolat pe premier, pe ministrul Justiţiei, Tudor Chiuariu, pe unul dintre criticii săi fervenţi, ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, pe fostul ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remeş, de parcă mai avea nevoie de incă un brănci prezidenţial, pe analistul Ion Cristoiu, pe care ii e ciudă că nu-l ridică in slăvi şi pentru că ştie prea multă istorie ca să se lase păcălit de inchipuirile preşedintelui, cum că ar fi un mare om in stat care va marca pozitiv istoria ţării.
Isteria naţiunii da, o marchează şi o alimentează cu mare succes preşedintele, cel care a imprimat, de trei ani incoace, un stil de viaţă in care războiul se serveşte la micul dejun, lupta de gherilă mai spre prănz iar bombele cu efect imediat seara, la cina frugală.
O naţiune care, invăţată de preşedinte să trăiască cu nervii intinşi la maximum, stă cu gura căscată să afle dacă apare Elodia iar poliţistul Cioacă şi-a mărit fun-club-ul, iar campania de străngere de fonduri pentru un copil bolnav devine bălci naţional.
In lumea celor care cuvăntă doar prin invective, scrăşnite din dinţi şi lovituri sub centură, orice gest de normalitate trece neobservat sau stărneşte suspiciune. Preşedintele, primul om la care se raportează cetăţenii, in loc să ne inducă sentimentul de echilibru, putere, stăpănire de sine, cutezanţă, proiecte mari, se furişează seara in cutia televizorului şi-ncepe să impartă ţara in buni şi răi, in corupţi şi albi imaculaţi, in gunoaie şi ghiocei, in fete de pe centură şi fecioare cu miros de făn.
Preşedintele nu este preocupat de politica externă - comportamentul faţă de Iuşcenko e lămuritor. Nu e interesat nici de romănii care lucrează in străinătate: aseară trebuia să plece fulger in Italia, pentru a convinge autorităţile italiene că nu toţi romănii sunt violatori şi criminali. Nu tremură nici la găndul sutelor de mii de romăni care vor ingheţa in case la iarnă, pentru că nu-şi vor putea permite să plătească apa caldă şi căldura. Nu are frisoane in legătură cu temerile Băncii Naţionale privind inflaţia.
In schimb, are ultra, extra, superpreocupări electorale şi vrea să facă rost de căt mai mulţi parlamentari PD la europarlamentare. Scopul electoral, scopul de public, in sine, este singurul urmărit cu tenacitate de preşedinte şi, pentru a şi-l atinge, e in stare să apară seară de seară, la televiziuni, conduse de "oligarhi" buni, pentru a-şi spune năduful. Deh, grea e şi viaţa de preşedinte cănd, după trei ani de la alegeri, te mai crezi incă primar general al capitalei. Şi, de oboseală, dai prin gropi...
In fine, dacă este să găseşti nod in papură cuiva, mai ales atunci cănd te animă sentimente calde la adresa lui şi a grupului din care face parte, nici nu este foarte greu să te intrebuinţezi şi să devii, brusc, competent in a desfiinţa pe cineva. Asta-i teoria demolărilor! Dar a construcţiilor, care să fie?
Pasiune, implicare, talent, cunoaştere, dorinţa de a performa. Străine, toate, preşedintelui. Ne-o dovedeşte, ori de căte ori are timp liber, şi i se iveşte ocazia. Ieri seară, la televizor, preşedintele l-a demolat pe premier, pe ministrul Justiţiei, Tudor Chiuariu, pe unul dintre criticii săi fervenţi, ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, pe fostul ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remeş, de parcă mai avea nevoie de incă un brănci prezidenţial, pe analistul Ion Cristoiu, pe care ii e ciudă că nu-l ridică in slăvi şi pentru că ştie prea multă istorie ca să se lase păcălit de inchipuirile preşedintelui, cum că ar fi un mare om in stat care va marca pozitiv istoria ţării.
Isteria naţiunii da, o marchează şi o alimentează cu mare succes preşedintele, cel care a imprimat, de trei ani incoace, un stil de viaţă in care războiul se serveşte la micul dejun, lupta de gherilă mai spre prănz iar bombele cu efect imediat seara, la cina frugală.
O naţiune care, invăţată de preşedinte să trăiască cu nervii intinşi la maximum, stă cu gura căscată să afle dacă apare Elodia iar poliţistul Cioacă şi-a mărit fun-club-ul, iar campania de străngere de fonduri pentru un copil bolnav devine bălci naţional.
In lumea celor care cuvăntă doar prin invective, scrăşnite din dinţi şi lovituri sub centură, orice gest de normalitate trece neobservat sau stărneşte suspiciune. Preşedintele, primul om la care se raportează cetăţenii, in loc să ne inducă sentimentul de echilibru, putere, stăpănire de sine, cutezanţă, proiecte mari, se furişează seara in cutia televizorului şi-ncepe să impartă ţara in buni şi răi, in corupţi şi albi imaculaţi, in gunoaie şi ghiocei, in fete de pe centură şi fecioare cu miros de făn.
Preşedintele nu este preocupat de politica externă - comportamentul faţă de Iuşcenko e lămuritor. Nu e interesat nici de romănii care lucrează in străinătate: aseară trebuia să plece fulger in Italia, pentru a convinge autorităţile italiene că nu toţi romănii sunt violatori şi criminali. Nu tremură nici la găndul sutelor de mii de romăni care vor ingheţa in case la iarnă, pentru că nu-şi vor putea permite să plătească apa caldă şi căldura. Nu are frisoane in legătură cu temerile Băncii Naţionale privind inflaţia.
In schimb, are ultra, extra, superpreocupări electorale şi vrea să facă rost de căt mai mulţi parlamentari PD la europarlamentare. Scopul electoral, scopul de public, in sine, este singurul urmărit cu tenacitate de preşedinte şi, pentru a şi-l atinge, e in stare să apară seară de seară, la televiziuni, conduse de "oligarhi" buni, pentru a-şi spune năduful. Deh, grea e şi viaţa de preşedinte cănd, după trei ani de la alegeri, te mai crezi incă primar general al capitalei. Şi, de oboseală, dai prin gropi...
Citește pe Antena3.ro
