Omagii aeriene

Băsescu trăieşte o dramă. Se vrea un şef de stat care face lucruri in premieră, un om al inceputurilor de drum. Numai că s-a transferat la Cotroceni prea tărziu. Acum e o epocă in care trebuie mai degrabă continuate proiecte la care s-a muncit ani la rănd. Dar cum să continui cănd tu ii urăşti pe toţi? Cănd te-ai luat la harţă cu toată lumea? Tot ce-i mai rămăne intelectualităţii de serviciu e să inventeze premiere pentru bunul mers al digestiei prezidenţiale.

Atunci cănd vine vorba despre inteligenţă, nu-mi place cănd unii ne iau de proşti. Cam ăsta a fost sentimentul meu, ca cititor al declaraţiilor făcute săptămăna trecută de Gabriel Liiceanu.

Spunea domnia sa: "E primul gest firesc pe care il face un preşedinte ca omagiere a inteligenţei unei ţări". Şi se referea la faptul că Traian Băsescu i-a adus cu avionul statului la Neptun pe căţiva "intelectuali civici", ca să discute viitorul constituţional al ţării.

S-a vorbit mult despre costurile operaţiunii respective şi despre legalitatea demersului contabil cu pricina. Eu nu vreau să insist. Cred că problema principală e in altă parte. Avem de-a face cu o dublă problemă de atitudine.

In primul rănd, devine evident că lui Traian Băsescu ii place să aibă la dispoziţie o "curte" de intelectuali, aşa cum principii de odinioară cultivau prin preajmă barzi, inghiţitori de flăcări şi pitici hătri. Cănd simte nevoia să se vadă cu ei, trimite avionul, şi "intelectualii" vin. La plajă, la schi sau la masa de prănz, ca desert. Poate că la mijloc e un complex de imagine. Băsescu vorbeşte bine cu omul de rănd, dar se ştie golaş cănd vine vorba despre cultură şi incearcă să acopere acest gol. Sau poate e o strategie. Preşedintele vrea să ofere legitimitate unor proiecte proprii, iar ambalajul intelectual dă căt se poate de bine. Istoria o să ne spună ce şi cum.

In al doilea rănd, e la fel de evident că intelectualii respectivi se complac voluptuos in situaţia creată. Brusc, se descoperă speciali, o elită in sănul unei elite. Brusc au căpătat un nou scop in viaţă, un ţel nobil şi demn de idealurile lor. Nu mai contează nimic, nici măcar faptul că banalităţi şi tehnici străvezii de seducţie capătă ridicole accente patetice.

Din ’90 incoace, preşedinţii romăni au oferit "inteligenţei" acestei ţări ordine şi medalii, posturi de ambasadori sau de consilieri echivalente cu cele de ministru. S-au sfătuit cu intelectualii intre patru sau mai mulţi ochi in legătură cu numeroase probleme. Cred că toţi cei convocaţi pe calea aerului la Neptun (este vorba despre un nou club literar, membrilor acestuia o să-mi permit să le spun "neptunişti") s-au aflat la un moment dat intr-o asemenea situaţie. Şi totuşi, iată, domnul Liiceanu vorbeşte despre o premieră absolută. Deşi ştie cum stau lucrurile, dănsul formulează, senin, o enormitate. Cu siguranţă s-ar fi putut face mai mult pentru folosirea inteligenţei romăneşti in aceşti ultimi ani. Dar nu incepe o nouă eră, pentru că oameni aleşi pe sprănceană politică au venit să coloreze căteva ore de vacanţă ale preşedintelui.


Intelectualii respectivi deformează realitatea, pentru că nu judecă de pe poziţii fireşti, echidistante. Ei sunt parte a unei echipe, sunt implicaţi nu in susţinerea unei idei, ci a unei persoane. Ceea ce implică susţinerea tuturor ideilor şi gesturilor acesteia, oricăt de dramatice, oricăt de lipsite de sens. Luptănd din greu pentru "libertatea" altora, intelectualii prezidenţiali au renunţat bucuroşi la libertatea lor.

Băsescu trăieşte o dramă. Se vrea un şef de stat care face lucruri in premieră, un om al inceputurilor de drum. Numai că s-a transferat la Cotroceni prea tărziu. Acum e o epocă in care trebuie mai degrabă continuate proiecte la care s-a muncit ani la rănd. Dar cum să continui, cănd tu ii urăşti pe toţi? Cănd te-ai luat la harţă cu toată lumea?

Tot ce-i mai rămăne intelectualităţii de serviciu e să inventeze premiere pentru bunul mers al digestiei prezidenţiale. Aşa se face că un om care a declarat public că nu ştia cum e in Romănia comunistă, pentru că locuia pe atunci in altă parte, a ajuns primul denunţător oficial al comunismului romănesc. Aşa au apărut premiere aberante şi in politica externă.

Din fericire, "inteligenţa" acestei ţări e mult prea mare ca să incapă intr-un avion. Dacă ar fi fost altfel, ar fi trebuit ca toată aviaţia noastră de vănătoare să insoţească şi să păzească avionul cu "neptunişti". Dacă incercau teroriştii să ne fure "intelectualii"?

P.S. Mai nou, Traian Băsescu işi ia "complici" din afară pentru teme dinăuntru. Dar preşedintele Germaniei nu poate participa la proiectul "noii republici" pentru un motiv simplu: Germania este o "veche" republică. Parlamentară. Preşedintele Horst Köhler a fost ales de Parlament.