Am cunoscut un om care mi-a spus așa:
Sunt zile în care merg numai cu piciorul stâng. După care doar cu dreptul. Văd cu ochiul stâng, odihnindu-mi-l pe dreptul. Apoi îl las pe stângul în repaus și privesc numai cu dreptul. Aud doar cu urechea stângă, pe dreapta mi-o odihnesc. Sărut numai cu buza de sus, pe cea de jos o las să-și vadă de treburile ei. Sorb vinul din pahar doar cu buza de jos, pe cea de sus o las să viseze. Dau numai cu mâna stângă, pe dreapta o las să-și vadă de visurile ei. Primesc numai cu dreapta, pe stânga o las să umble pe coclauri. În unele zile, iubesc numai cu inima din stânga, celei din dreapta îi spun să stea cuminte. În altele, o folosesc doar pe cea din dreapta, în timp ce inima din stânga doarme.
Hai că te-am prins! am strigat. Ai o singură inimă, mincinosule! Cea din stânga, inima din dreapta nu există.
Asta e, că există, mi-a răspuns el. Și există și cea din dreapta dreptei. Precum și cea din stânga stângii. Apoi cea din susul inimii din stânga stângii. Și cea din josul inimii din dreapta dreptei. De fapt, ca să spun adevărul până la capăt, eu sunt făcut din mii de inimi. Pe una o folosesc la mers. Pa alta la vorbit. Cu una privesc, cu alta aud. Cu o inimă scriu, cu altă inimă citesc. O inimă e doar pentru a duce paharul cu vin la gură. Am o inimă pentru atunci când tac, o alta pentru atunci când înjur. Pentru că eu nu înjur altfel decât cu inima. Inimile celelalte, care mai rămân, în orice caz, multe, nu știu precis câte, fiindcă nu le-am numărat niciodată, inimile celelalte, ziceam, le folosesc la iubit. Pe toate. N-o las pe niciuna să se odihnească. Nu atâta timp cât sunt viu. După aia, mai vedem. Asta dacă inimii pe care o folosesc la văzut nu i s-o năzări cumva să orbească până atunci. Mai știi?!
Vă jur că omul care mi-a spus toate acestea există cu adevărat. Dau cu ochii de el atunci când mă uit în oglindă.
Doamne, ce mult îmi doresc să-i semăn!. Numai câteva sute de inimi să am! Și pe toate să le folosesc doar la iubit. Măcar până mor, fiindcă după aia.....