Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In "Filosofia dreptului", Hegel scria ca daca atarni legile sus, ca sa nu poata fi citite, cum facea Dionysios Tiranul sau le ascunzi in texte incalcite, greu de descifrat, produci una si aceeasi injustitie. Probabil ca, dupa ce infruntarea politica de la noi va inceta, va fi nevoie sa luam ceva mai mult aminte la avertismentul filosofului german. Pentru ca, in actualele tensiuni interne, ne-am lovit atat de mult de texte de legi incalcite, de conflicte de legi si de excese de legiferare – situatii despre care marii juristi ai tuturor timpurilor au gandit ca inmultesc problemele pe care o tara le are de rezolvat –, incat s-a ajuns ca fiecare dintre partile din conflict sa vina cu argumente sustinute de "propriul set de legi", cu care sa combata argumentele scoase din "setul de legi al celeilalte parti". Este tocmai una dintre cauzele ce le-a dat strainilor impresia ca in Romania ar fi prea multa dezordine. Strainilor din cancelariile guvernamentale, din formatiunile politice, din presa si, poate lucrul cel mai grav, din pietele financiare.
Este, intr-adevar, dezordine in multe legi. Este dezordine si in alte sectoare. Dar tara, in ansamblu, nu e in dezordine. Populatia nu e in panica, nu da buzna sa goleasca magazinele – care, in ciuda crizei, continua sa fie pline –, nu sunt golite depozitele bancare, trenurile circula, avioanele zboara, statiunile de la mare si de la munte sunt asaltate de turisti, Romania activa isi vede mai departe de munca ei (produce, tranzactioneaza, exporta si importa, face PIB), iar cealalta Romanie, cea pasiva, isi contempla nestingherita asteptarea ei. Fara indoiala, nu asa arata o tara in dezordine.
Ce l-a ingrijorat atunci pe guvernatorul BNR? A spus-o limpede: ecoul zgomotului si dezordinii din dialogul politic, cu efecte dramatice in ceea ce ii priveste pe speriosii investitori, vorba lui Keynes, care fie au devenit excesiv de prudenti, fie au inceput sa ocoleasca piata noastra financiara. Socul a fost deja resimtit de cursul leu-euro, si nu e departe faza a doua, cand ar putea urma o scumpire dureroasa a costurilor finantarii bugetului si companiilor din economia reala.
Efectele sunt indiscutabil negative. Dar e o diferenta de substanta intre realitatea inconfortabila, dar controlabila, si prapastia sugerata in multe dezbateri publice, unde analiza ori doar galceava sunt imbibate de subiectivism. S-a mers pana la formulari patetice de genul "prabusirea dramatica a monedei nationale" sau "leul si-a pierdut busola", rostiri fara nici o legatura cu ce se petrece in fapt pe piata valutara. Adeptii teoriei "prabusirii leului" resping evidenta. Ei nu-si pot imagina cum a fost posibil ca moneda noastra sa fi mentinut totusi spre nord acul busolei. Dar logica are legile ei, si prima dintre ele ne arata ca tot ce-i real este si posibil.
Ce-i real? Da, leul s-a depreciat in 2012 mai mult decat in anii cei mai grei ai crizei, dandu-le mari dureri de cap celor cu imprumuturi in valuta si importatorilor. Dar in sapte luni grele, cu un viscol cumplit si cu o seceta prelungita, cu doua caderi de guvern si cu suspendarea presedintelui tarii, leul s-a depreciat cu numai… 5,04%. Succes posibil pentru ca BNR a asigurat optimizarea intregii piete financiare. Adevar trecut cu vederea in tara,dar remarcat de Financial Times, care a analizat saptamana trecuta, intr-un amplu articol, reusita Bancii Centrale a Romaniei in efortul de a apara leul.
