Orgoliosii

Trebuie sa recunoastem: scena politica romaneasca este dezechilibrata. Partea stanga a balantei atarna mult fata de cea dreapta.

Instabilitatea vine din faptul ca partidele de centru-dreapta (mai exact, liderii acestora) n-au schitat aproape nici un gest pentru a se manifesta ca o forta politica unitara. Orgoliile, vanitatile, suficientele celor ce au ales sa actioneze si sa se exprime pe zona de centru-dreapta au facut practic imposibila necesara coagulare, dar si o trista realitate din haosul existent pe partea aceasta a spectrului politic.

Am citit si am auzit multe opinii despre orgoliile acestor politicieni. Nimeni nu pare sa reactioneze. Am impresia ca cei vizati habar n-au ca in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane exista un cuvant a carui definitie suna cam asa: "Parere foarte buna, adesea exagerata si nejustificata, despre sine insusi, despre valoarea si importanta sa sociala". Ati ghicit, este vorba despre orgoliu. Fiindca ce altceva decat orgoliul lor nemasurat a facut ca dupa 15 ani de democratie sa nu avem un partid puternic pe zona de centru-dreapta? Ce altceva decat orgoliul lor nemasurat si ingamfarea au facut ca scena politica autohtona sa aduca mai degraba a joc de puzzle?

Suntem foarte aproape de a intra in Europa ca membri cu drepturi depline. Inclusiv in Parlamentul European, acolo unde disputa se duce intre populari si socialisti. Intre dreapta si stanga. Lucrurile sunt clare. La noi inca nu...

Desi nu-mi place, trebuie sa recunosc ca pe partea stanga a scenei politice romanesti lucrurile s-au lamurit. Macar la nivel institutional, caci din alte puncte de vedere (cel moral este doar unul dintre ele) mai sunt multe de facut. PSD a fost recent primit ca membru cu drepturi depline al Partidului Socialistilor Europeni, ceea ce a facut ca balata sa se incline si mai mult in dreptul lor. A venit vremea ca si formatiunile de pe partea dreapta sa iasa din amorteala orgoliului si sa termine jocul de puzzle. Salut in nume propriu demersurile omului politic Valeriu Stoica, care pare sa fie unul dintre foarte putinii politicieni cu viziune. Salut, de asemenea, si declaratiile reprezentantilor PPCD si AP, Ion Caramitru si Zoe Petre, care si-au exprimat public deschiderea fata de ideea constructiei unui pol popular.

Valeriu Stoica vorbea despre crearea unui partid popular ca despre o urgenta politica. Eu cred ca aceasta constructie populara, daca va trece de barierele orgoliilor, are ca principala menire aducerea in normalitate a scenei politice romanesti.