x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

P.P. Carp

0
Autor: Ionuț Bălan 22 Apr 2020 - 07:56
P.P. Carp


Zicerea românul se naşte bursier, trăieşte funcționar şi moare pensionar pare a fi observaţia unui spirit “ascuţit”, care şi-a pierdut vremea uitându-se la televizor în ultimele săptămâni.

Da, numai că, pe vremea lui P.P. Carp, cel care a surprins perfect „natura”, nu prea existau televiziuni, nici măcar nu era scris în Constituţie că România e un stat social. Iată un politician - un preşedinte al Partidului Conservator care a trăit până în 1919 - nepopulist. Incredibil, a existat aşa ceva şi la noi!

Carp nu era o persoană simpatică nici măcar la el în partid. S-a opus curentelor „trendy” ale epocii, antisemite, populiste şi protecţioniste, adoptate de unii politicieni de stânga, liberali. El a fost un susţinător al pieţei libere, s-a remarcat în timpul mandatelor sale de premier prin reforme fiscale, stimularea investiţiilor străine şi combaterea corupţiei. Şi nu despre toţi liberalii avea o părere proastă, de I.G. Duca, de pildă, - asasinat ulterior de nişte colectivişti, legionarii - spunea că e unul dintre puținii oameni politici care citeşte. Iar pentru că am ajuns cu discuţia la “fenomenul” cultural, P.P. Carp a venit la prima întrunire a Junimii cu o traducere din tragedia Macbeth a lui Shakespeare.

În fine, notam recent că figurile care s-au impus în prim-planul scenei politice din 1990 încoace nu au nimic din anvergura generației pașoptiste sau a celei care a creat România Mare. De aceea manualele de istorie le vor ocoli cu grație. Nu este însă cazul lui P.P. Carp, despre el Eugen Lovinescu preciza: „Istoria nu judecă oamenii mari numai după rezultate, ci și după înălțimea concepțiilor lor și fermitatea caracterului”. La rândul său, Gustave Le Bon scria într-o carte din 1920 - Psihologia timpurilor noi - că foarte puțini înțeleg că educarea caracterului e mult mai importantă decât cea a inteligenței. Francezul adăuga că prosperitatea economică a unei țări depinde mai ales de calitatea elitelor. De îndată ce ele slăbesc, țara slăbește. Nu inteligența le lipsește elitelor, ci caracterul nu e întotdeauna la înălțimea inteligenței, completa Le Bon, care nici el n-a fost o figură care să genereze empatie şi poate că de aceea e compatibil cu P.P. Carp, care consideră că schimbarea trebuie să se producă „de sus în jos” - adică de la elite către mulţime - fără zguduiri violente, revoluţii, urmărind ridicarea societății românești în ansamblul ei, prin respectarea proprietății private.

Tocmai de aceea, pentru prezervarea capitalismului economic, ce a transformat sărăcia din regulă în excepție și a democratizat prosperitatea, avem nevoie de o stabilitate a cadrului instituțional pe care e bine să nu ne sfiim să o numim "medievală". Evident, nu în sensul de a ne întoarce la structurile de putere și organizaționale din Evul Mediu, ci al permanenței anumitor valori. Ce nu pot fi apărate decât prin educație. Și care ar putea fi încarnate simbolic de monarhie. Altfel, ne vom trezi că, în loc de cultură, avem doar propagandă politică, marketing, PR și literatură motivațională.

 Apetitul redus pentru compromis al lui P.P. Carp, verticalitatea sa, care contrastează cu ceea ce vedem în prezent, se observă şi în poziţia faţă de încălcarea de către Rusia a angajamentului de a respecta integritatea teritorială a României. Atunci când prinţul Gorceakov i-a reproșat că e filogerman, Carp i-a replicat, chiar la Sankt Petersburg: ”Pardon, Excelență! Eu sunt antirus!”.


 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de