Păcatele antrenorului-impresar

Mircea Rednic a creat deja în fotbalul românesc modelul antrenorului-impresar. Mi se pare normal ca un tehnician să accepte sau să refuze propunerile de restructurare a lotului.

Mircea Rednic a creat deja în fotbalul românesc modelul antrenorului-impresar. Mi se pare normal ca un tehnician să accepte sau să refuze propunerile de restructurare a lotului. Dar atunci când antrenorul se substituie impresarului şi participă nemijlocit la negocieri el îşi complică existenţa. Nu mă refer neapărat la suspiciunea privind rotunjirea veniturilor prin încasarea discretă a unor comisioane. Alta e beleaua. Argumentele prin care impresarul convinge jucătorul să semneze un contract se transformă în obligaţii care generează reacţii subiective în activitatea antrenorului. În concurenţa titularizării pe posturi jucătorii neimpresariaţi de antrenor vor avea un handicap evident faţă de fotbaliştii impresariaţi de acesta. Apoi, chiar şi numai impresia neegalităţii de şanse tensionează atmosfera la echipă, sparge vestiarul şi, în final, generează criza de autoritate a antrenorului asupra lotului. Astfel de situaţii influenţează direct şi nefast performanţa sportivă.

Mircea Rednic l-a adus la Rapid pe Philippe Leonard, un jucător la 34 de ani, un jucător care se află, inevitabil, spre finalul carierei. Pus în situaţia de a-şi motiva această opţiune care ignoră perspectiva, Rednic a spus că a adus un fotbalist cu o experienţă pe care nici un alt component al lotului rapidist nu o are. Dar pentru ca spusele antrenorului să nu fie mincinoase, Rednic a trebuit să mai facă o mişcare. L-a îndepărtat de la echipă pe Marius Măldărăşanu. După zece ani în care a fost trup şi suflet pentru echipa din Giuleşti, Marius Măldărăşanu a fost recompensat de Mircea Rednic cu un eficient şut în fund. Nu susţin că recunoştinţa trebuie împinsă dincolo de graniţele rezonabilului. Marius nu putea fi lăsat în teren până ce l-ar fi prins bătrâneţea din urmă. Dar acest jucător a vrut să plece în vară de la Rapid şi nu a fost lăsat. Atunci ar fi reuşit să-şi gospodărească altfel cariera. Acum, când echipele şi-au configurat deja loturile, misiunea lui Măldărăşanu devine mult mai dificilă. Va fi obligat, normal, să accepte compromisul. Şi mai că-i dau dreptate să afirme cu năduf, referindu-se la George Copos: “A aşteptat şase luni să vină călăul (Mircea Rednic n.n.) să mă execute”. “Călăul”, în replică, povesteşte că şi el a păţit-o la fel, în 2000, cu Mircea Lucescu. Aşa o fi. Dar ce să înţelegem noi? Că a venit vremea răzbunării? Neinspirată atitudine! Antrenorul subjugat de amintirile neplăcute ale carierei sale nu va fi niciodată respectat de jucători.