Paradoxurile retrocedarii

Nu ma referisem intamplator la Nicolae Malaxa. In anii interbelici, dar si dupa razboi, chiar in anii ascensiunii comunismului, Nicolae Malaxa intruchipa tipul omului de afaceri corupt. La 3 noiembrie 1947, Adrian Holman, ambasadorul Angliei la Bucuresti, expedia la Londra Raportul confidential nr. 262 consacrat personalitatilor publice din Romania.

Nu demult, aflandu-ma la Biblioteca Academiei, m-a abordat un domn. Nu prea tanar, dar nici prea batran. Tinea la subtioara un dosar voluminos.
- Ce stiti despre Afacerea Skoda?
I-am spus ce stiam. In 1933, sub guvernarea Alexandru Vaida Voievod, izbucneste un urias scandal de coruptie in Armata. Gratie unor comisioane grase primite de generali din conducerea Ministerului Apararii, Romania achizitionase din Cehia armament la un pret supraevaluat. Au fost campanii de presa, interventii in Parlament (cele mai rasunatoare apartin dr. Nicolae Lupu, disident PNT), anchete, ba chiar si un proces. Ca pana la urma, afacerea sa se musamalizeze. In cel mai pur stil romanesc de lupta impotriva coruptiei. Interesul domnului pentru scandalul ingropat in trecutul romanesc m-a intrigat. - Sunteti istoric?, l-am intrebat. Nu, nu era. Era un simplu inginer. Se apucase de cercetarea Afacerii Skoda dintr-un motiv personal. Cu banii luati drept mita, unul dintre personajele implicate in afacere isi ridicase un bloc. Confiscat ulterior de statul roman. Mostenitorii personajului, aflati in strainatate, au cerut sa le fie retrocedat. Omul nostru risca sa ramana pe drumuri.
- Bine, bine, am zis, dar n-a fost un bloc ridicat din munca cinstita. Cum sa-l ia inapoi? Parca vad ca in curand o sa ceara despagubiri si mostenitorii lui Nicolae Malaxa.
Nu ma referisem intamplator la Nicolae Malaxa. In anii interbelici, dar si dupa razboi, chiar in anii ascensiunii comunismului, Nicolae Malaxa intruchipa tipul omului de afaceri corupt. La 3 noiembrie 1947, Adrian Holman, ambasadorul Angliei la Bucuresti, expedia la Londra Raportul confidential nr. 262 consacrat personalitatilor publice din Romania. Despre Nicolae Malaxa, la vremea respectiva in mari tandreturi cu comunistii, ambasadorul unei tari vazute ca model de capitalism scria: "Cea mai puternica si perfecta tehnica este generoasa corupere a guvernului prin folosirea fondurilor guvernamentale. Orice avans in bani de catre Guvern pentru una din intreprinderile sale este virtual dublu decat cel suficient pentru a-i da capitalul necesar si un enorm profit, pe cand cealalta jumatate e rezervata mitei pentru oficialii care au facut posibila tranzactia".

Bazat pe informatii de la Serviciile Secrete britanice, Raportul dezvaluie ca Nicolae Malaxa a continuat sa mituiasca si dupa 23 august 1944: "Un cadou facut lui Groza, in ziua numirii acestuia ca Premier, e aceeasi casa data mai inainte lui Mihai Antonescu, vicepremier sub Maresalul Antonescu". Pentru a conchide drastic: "Aceasta practica de corupere a politicienilor tarii pentru propriile interese suscita ostilitatea si dispretul acelor romani care lupta pentru un regim democratic in tara lor".
Rasesem amar la intalnirea cu sarmanul chirias. Pentru ca despagubirea de catre statul roman a mostenitorilor unei averi cladite pe coruptie ar fi insemnat intr-un fel incurajarea jafului de azi.
Cati rechini postdecembristi n-au facut avere in stilul lui Malaxa?! Sa admitem - imi ziceam - ca, la un moment dat, averea le va fi confiscata. Ce-ar fi daca mostenitorii lor vor veni dupa un timp si vor pretinde sa le fie retrocedata? Rasesem degeaba. Zilele acestea am aflat ca statul roman a dat mostenitorilor lui Malaxa cele mai mari despagubiri din ultimul timp!