Intr-o jungla asa cum a fost si inca mai este viata postrevolutionara a Romaniei au aparut specii umane dintre cele mai ciudate. Culmea este ca daca aparitia lor era pe undeva fireasca, ceea ce a urmat a fost dezvoltarea lor, nicidecum disparitia lor.
Ceea ce, pe fond, inseamna ca societatea romaneasca n-a atins normalitatea, ba dimpotriva, a devenit din ce in ce mai ciudata. Daca asteptam ca lucrurile sa se aseze, dorinta ne-a fost indeplinita numai ca s-au asezat cele rele, iar cele bune inca mai plutesc pe undeva asteptand sa le vina si lor randul.Fel si fel de specimene, paraziti, pungasi, atarnatori, speculanti, santajisti nu numai ca n-au disparut, dar au facut din felul lor de a supravietui si prospera o adevarata profesie.
Aceasta-i drama Romaniei. Si ea inca n-ar fi atat de mare daca parazitii, paramecii sau pur si simplu jigodiile respective n-ar fi devenit âmodele" pentru multi dintre oamenii acestei tari. Cand au vazut ca se poate si asa, sau mai ales asa, multi au abandonat ideea de a reusi in mod cinstit, profesionist.
Sincer sa fiu, nu stiu cum se poate indrepta aceasta stare de lucruri, ce mecanism ar trebui pus in miscare pentru a arunca in aer o lume in care jigodiile sunt la mare pret si fac legea.
E unul dintre acele momente in viata unui ziarist, cand abordezi un astfel de subiect, in care stai si te intrebi daca munca ta a avut sau mai are un rost.
E sentimentul acela al inutilitatii cand vezi cum intr-o tara care urmeaza sa intre in Uniunea Europeana se dezvolta tocmai speciile, specimenele care de obicei traiesc in mocirla, ca sa nu zic in hazna. M-am saturat sa tot scriu ca ne meritam soarta.
Cred, uneori, ca am trecut dincolo de pragul resemnarii. Nu ma intrebati unde am ajuns, ca nu stiu sa va raspund.