Parfumul de beton proaspat

UNOR CUVINTE li se cunoaste cu precizie data si ora cand s-au nascut pentru limba romana.

Petre Roman a vorbit despre implementarea reformei intr-unul din primele lui discursuri din 1990. Cuvantul era stiut, dar nu si folosit. Pana a se intoarce iarasi in fondul de vorbe fara lipici la popor, "implementarea" a fost un permanent prilej de ironii. Implementarea a murit pentru vocabularul activ exact in clipa cand s-a nascut. Nimic n-a discreditat mai mult reforma ca clipa de snobism democratic a fostului premier. Taranul care venea cu legume la Obor se lauda ca "i-a plementat-o nevesti-sii", iar in popor un "u", protezat exact unde era termenul mai vulnerabil, a adaugat o conotatie sexuala care numai la reforma nu te facea sa te gandesti. Nu la simtul limbii au ratat politicienii relatia cu tara, ci la bunul simt.

UN CONDAMNAT POLITIC, scos pentru prima oara din celula in care statuse "la izolare" trei ani, a trudit in genunchi, zile de-a randul, sub paza, la culesul sfeclei. Fiecare calvar avea insa si partea lui ascunsa de rasplata. Cei care ispaseau la cules de sfecla cu mainile goale aveau unele semne ale lumii de afara: un chistoc de tigara, un rest de hartie... Asa a aflat omul, care vreme de cinci ani nu vorbise decat cu anchetatorii, ca Stalin era mort de trei ani. A gasit in brazda peticul de ziar cu care un satean se stersese la fund si pe care statea scris, intre doua urme de fecale, ca pierise geniul popoarelor. Istoria se mai scrie si anal.

CELE MAI MULTE din asa-zisele vile si viloaie, pe care si le-au construit din furat sau din bani munciti stapanii de locuinte noi sunt, de fapt, casele clasei occidentale de mijloc. Ele le par palate numai cetatenilor care stau comprimati in cutiutele de beton de la bloc sau "la curte", in cartierele paupere. Facand abstractie de provenienta banilor, casele nou-construite marturisesc, mai mult decat fudulia unui rang social, nevoia indelung reprimata a romanului de toata starea de a fi proprietarul sigur a ceva la care viseaza de cand se naste. Sunt destui insa cei care, ca sa-si cladeasca viluta, s-au lipsit de toate ani de-a randul. Si, sleiti de puteri, dar fericiti, respira acum in casele lor parfumul de beton proaspat.

CAT E CORECT SA FURI? Oamenii nu sunt scandalizati ca se fura, ci ca se fura prea mult. Ca n-o sa ajunga pentru toti. Toata lumea e de acord ca nu se poate trai din leafa sau pensie si ca esti oarecum dator sa-ti completezi veniturile din furat. Dar cu masura, nu sa te imbogatesti; sa existi decent. Nimeni nu-i condamna pe guvernanti ca fura mai mult ca omul de rand. Doar ca sunt lacomi. Se admite ca stapanii trebuie sa fure mai mult ca angajatii, dar nu "sa ia ei tot". O doamna e furioasa pe hotii care demonteaza liniile de tren si distrug retelele electrice. "Parca n-ar mai gasi fier si cupru in alta parte. De ce sa distruga, de ce sa faca rau tarii?", spune ea. Avem un cod al furatului cinstit, nu al cinstei. "Corect de tot - zice un vecin, cand ma provoaca sa dezbatem subiectul - e sa iei de unde nu se simte."