Pe cuvînt de imigrant

Toate barierele de limbă, comunicare, cultură, stil de muncă şi de viaţă au căzut. Românii au încredere în italieni, nu îi privesc ca pe nişte oameni îndreptaţi doar spre profitul lor sau care au tendinţe descrise în romanele şi filmele... cu temă geografică zona siciliană, ca să mă exprim elegant. De ce nu ne-ar răspunde şi ei cu aceeaşi monedă?

Campania lansată de trustul de presă Intact, prin Financiarul, Felicia, Antena 2 şi NewsFM, a început să dea roade. Deşi începută abia la mijlocul lunii iunie, în două săptămîni, reacţiile au apărut necontenit. Cei care au reacţionat primii au fost oamenii de afaceri. Atît cei din Italia, cît şi cei italieni din România. Un "război" între imigranţii italieni şi primării ori poliţii locale nu este în interesul nimănui.

Aparent, ar pierde o slujbă şi un pumn de euro imigrantul român, în cazul în care s-ar pune în aplicare măsuri restrictive pentru imigranţii originari din România. Şi familiile lor rămase acasă fiind pe lista pagubelor colaterale, pentru că nu ar mai fi primit preţiosul ajutor financiar de la cei plecaţi peste hotare, la muncă. Asta se va întîmpla pe termen scurt, într-adevăr, dacă politicienii din Italia vor continua să-şi facă o campanie electorală inutilă, pe spatele românilor, inclusiv a celor care nu au omorît nici măcar o muscă în viaţa lor şi sînt cinstiţi din tată în fiu.

Ca percepţie însă, şi la nivel de ansamblu, cei care au de pierdut cu-adevărat sînt cei care au şi reacţionat primii – industriaşii. Cei care, de fapt, contribuie substanţial la formarea PIB-ului dau naştere locurilor de muncă, investesc, fac planuri de dezvoltare, în căutarea profitului lor. Profit care generează plus, valoare la nivel naţional. Investitorii italieni din România sînt primii care vor relaţii cordiale între imigranţii de la noi şi autorităţile de la Roma. Imaginea bună a italienilor aici este dată de simpatia cu care îi privesc românii, ştiind că mii de familii muncesc în Peninsulă.

Astfel, toate barierele de limbă, comunicare, cultură, stil de muncă şi de viaţă au căzut. Românii au încredere în italieni, nu îi privesc ca pe nişte oameni îndreptaţi doar spre profitul lor sau care au tendinţe descrise în romanele şi filmele... cu temă geografică zona siciliană, ca să mă exprim elegant. Românii au învăţat că generalizările sînt contraproductive şi au făcut un salt în timp, dovedind maturitate, din toate punctele de vedere.

Faptul că semenii noştri, indiferent că sînt studenţi, medici, ingineri, avocaţi sau bone de copii, bucătărese sau îngrijitoare de bătrîni sînt priviţi ca pe nişte copii fidele ale lui Mailat, nu ne duce decît cu gîndul că ori abia se aştepta un moment negativ, pentru "a-i pune la punct pe români", ori nu am ştiut noi cum să ne facem cunoscuţi cu cele bune şi, în definitiv normale, atît în Italia, Spania sau alte tărîmuri unde sînt aglomerări de români, în căutarea unui trai mai bun şi a unei lumi mai civilizate.

Cînd, de fapt, peste ce au dat? Muncesc pe rupte, sînt plătiţi la bucata de imigrant, au posibilităţi reduse de promovare, sporesc veniturile italienilor care trăiesc din rente, prin închirierea a mii de locuinţe, consumă valuta, în cea mai mare parte tot în Italia, iar rezultatul este condamnarea în masă cu prima ocazie.

De aceea spunem că reacţia promptă şi pozitivă la campania S.O.S. pentru românii din Italia mi s-a părut a fi cea mai îndreptăţită să fie a oamenilor de afaceri. Pentru că politicienii lor, ca şi ai noştri, vorbesc, vorbesc, dar pînă la urmă oalele sparte ale economiei sînt reparate tot de cei care activează în domeniul economic, tot cei de la care se cere contribuţie la prosperitatea naţiunilor.

Salut, aşadar, reacţia de susţinere a investitorilor şi, alături de ei, vom fi mai puternici în demersul nostru de la Roma şi Bruxelles, pentru a-i sprijini pe românii care muncesc cinstit în Italia. În beneficiul ambelor ţări, odată surori: România şi Italia.