x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Pentru un Minister al corupţiei

Pentru un Minister al corupţiei

de Tudor Octavian    |    06 Mar 2008   •   00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
IUBITA DE ODINIOARÅ, care s-a căsătorit cu tâmpitul de Marcel. Aflând că Marcel s-a dus în raiul tâmpiţilor, cel c&am



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
IUBITA DE ODINIOARÅ, care s-a căsătorit cu tâmpitul de Marcel. Aflând că Marcel s-a dus în raiul tâmpiţilor, cel căruia i-a fost preferat Marcel îi dă fostei iubite un telefon de consolare şi apoi unul de regăsire. După douăzeci de ani însă, iubita de odinioară nu mai are nimic din fata care a fost. Dar a ajuns să-i semene lui Marcel. L-am iubit, spune ea, era atât de înţelegător. Iar refuzatul de altădată îşi spune în sinea lui: Ce noroc am avut! Dacă mă lua pe mine, începea să-mi semene. Or, şi unul ca mine pe lume e mult.


OPTIMISMUL se mai şi învaţă, dar pesimismul nu se dezvaţă. Pesimist eşti din naştere. Poţi să fii un pesimist autentic şi să nu te manifeşti niciodată ca atare. Vezi doar partea rea a lucrurilor, însă ţii pentru tine. Cei care bombăne tot timpul nu-s pesimişti, sunt doar nişte oameni care bombăne tot timpul.


DACÅ SPUI că-l admiri pe cutare om politic, lumea se uită la tine ca la un ins care are o boală urâtă, dar a reuşit s-o ascundă. Vezi, individul pare normal, spun prietenii, dar ia să-l iei mai din scurt. Descoperi imediat că are buba la cap. Admiră politicieni.


CE TOT UMBLÅM noi cu oficii şi direcţii pentru combaterea corupţiei, cu birouri pentru descoperirea corupţilor. E nevoie de un Minister în toată regula. Dar nu unul ţinut de la buget, ci din banii recuperaţi de la corupţi şi de la marii evazionişti fiscali. Iar lefurile să crească în funcţie de rezultatele bune în producţie. Ce repede s-ar face ordine în finanţe. După care, liniştindu-se ţara, se desfiinţează Ministerul şi se înfiinţează o Direcţie pentru urmărirea corupţilor din Ministerul Corupţilor.


PE UNUL din bulevardele Bucureştiului nu se ştie cine şi-a construit o casă, după care ani de zile a ţinut-o goală. A avut grijă ca să-şi paveze şi curtea, astfel că totul părea pregătit pentru mutarea în noua locuinţă. Din motive care ar trebui să-l preocupe pe un sociolog, trecătorii aruncă gunoaiele în curtea unde de cinci ani n-a călcat picior de om. Se aruncă piatra, ca în Biblie, în cei care au clădit casa şi au lăsat-o pustie. Sau poate doar în casa propriu-zisă.


UN AMIC, care a vrut să se stabilească în Germania, a constatat că, echivalând tot ce cumpăra în beri, îi ieşea că-i mai bine în România. Te duci să cumperi nişte brânză, spunea el, şi iei o bucată cam de câţi lei ai da pe trei beri. Dar la noi, cu aceiaşi bani cumperi opt beri. Păi, nu-i mai bine la noi?

×
Subiecte în articol: editorial