Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Analize sofisticate privind presiunea prețurilor la energie asupra inflației, ajunsă la două cifre în multe țări ale Europei și la cel mai înalt nivel din ultimele trei decenii în Statele Unite, arată că nu doar elemente conjuncturale au născut această situație cu efecte negative multiple asupra economiei globale. Cauza să fie doar speculațiile inerente permise de funcționarea liberei concurențe sau, dimpotrivă, rolul de reglare a cererii și ofertei pe bursele de materii prime energetice - petrol, gaz - și de energie electrică nu mai are efect? Faptul că există în domeniul energiei instituții de reglementare, cu norme tehnice precise, un aparat dedicat instituțional național, dar și la nivelul Uniunii Europene, nu a putut stăvili creșterea explozivă a prețurilor, până la nivel de criză. Așa cum istoria ultimelor cinci decenii a cunoscut câteva șocuri petroliere, în perioada 2020-2022, energia a intrat în pachetul policrizelor, cu efect multiplicator care amplifică perturbări economice și presiuni sociale.
Nu de puține ori au fost exprimate poziții critice față de politicile naționale, adaptate în UE prin transpuneri de directive și regulamente pentru producția, transportul și comercializarea energiei. Acest ansamblu, care formează piața energiei, nu a putut să evite criza prețurilor, iar unele voci susțin chiar că a accentuat tensiunea pe lanțurile de aprovizionare și a perturbat securitatea energetică. Un raport al Curții de Conturi Europene plasează vina pentru acestă situație pe agenția de energie a UE, responsabilă pentru eșecul înființării unei piețe interne a energiei. Aprecierile raportului publicat marți de Curtea de Conturi Europeană plasează activitatea din domeniul respectiv sub termeni duri: arhitectură juridică prea complexă, slăbiciune în guvernanță, supraveghere slabă a pieței. O activitate de integrare pentru formarea unei piețe interne a energiei electrice, începută în 1996, după aproape trei decenii nu și-a atins scopul. Ținta de finalizare - anul 2014 - nu a fost atinsă, și nici astăzi, constată autorii raportului, piața UE nu este pe deplin integrată. Scopul declarat al înființării pieței unice este acela de a permite persoanelor și întreprinderilor să aibă acces la energie ieftină, cu stabilitate a aprovizionării în UE. Un raport anterior al Curții de Conturi Europene, din 2015, constata că obiectivele asumate la Bruxelles nu fuseseră îndeplinite. Acum, Curtea s-a concentrat asupra activității de reglementare a Comisiei Europene și a supravegherii pieței de către ACER - agenția europeană pentru energie, pentru evaluarea îmbunătățirilor aduse. Prima concluzie este că există 27 de cadre naționale de reglementare care guvernează în continuare piața. Beneficiile care ar rezulta dintr-o convergență mai mare a prețurilor sunt încă neexploatate, iar până la finalul anului 2021 nu era implementat pe deplin ghidul pentru integrarea piețelor de energie electrică. Ca atare „prețurile angro diferă considerabil de la un stat membru la altul, iar prețurile cu amănuntul rămân puternic influențate de taxele naționale și de taxele de rețea, în loc să fie deschise concurenței”. Curtea de Conturi Europeană arată că actuala criză evidențiază că sistemul complex de reglementare a împiedicat implementarea concurenței transfrontaliere în producția de energie electrică, iar colectarea insuficientă a datelor și incapacitatea de a sprijini investigațiile privind volumul tot mai mare al abuzurilor pe piețele transfrontaliere nu a avut drept cauză lipsa de resurse a ACER, ci alocare greșită a acestora. Printre recomandările făcute Comisiei, care lucrează la o reformă structurală a pieței de energie, se află eliminarea deficiențelor de guvernanță care nu au permis măsuri de combatere a prețurilor ridicate la energie.
Raportul citat are valoare practică și pentru deciziile de la București, la nivel național, unde se încearcă prin parlament „infiltrarea” unui protecționism sporit al pieței de energie. Miopia populistă care generează idei de insularizare a sistemului energetic național, pentru a nu permite „infiltrări de interese străine” și ridicarea de bariere legislative la accesul companiilor românești la comerțul competitiv de energie electrică pe piața europeană, contravine spiritului Tratatului de aderare. Disfuncționalitățile interne de reglementare și dorința de a stăvili prețurile, exclusiv administrativ, conduc la eforturi bugetare consistente, imposibil de susținut pe termen lung. Realitatea arată că echilibrarea sistemul energetic în unele momente ale zilei se face prin schimb transfrontalier, după regulile pieței europene. La fel, conectarea Ucrainei și Republicii Moldova prin intermediul rețelei noastre naționale la sistemul energetic european arată că solidaritatea are valențe tehnice și comerciale în cadrul legislativ al UE. Mai multă Europă apare logic ca prima cale a rezolvării crizei prețurilor la energie. Abuzul și manipularea pieței de energie, constatate în perioada de explozie a prețurilor, pot fi eliminate prin corectarea mecanismelor de reglementare, nu prin emascularea supravegherii europene sau retragerea iluzorie din piața unică. Lozinca emisă de „patriotismul” energetic: noi putem singuri să producem energia de care avem nevoie, conduce la evaluări greșite de potențial și resurse care pot fi valorificate tocmai prin mecanismul pieței de energie europene.
