Pilda cu baiatul nascut rau

In zona Lipscanilor, sta toata ziua pe uliti un copil indesat, bucalat si rau. Arata ca un mafiot din filmele cu italieni newyorkezi, nu ca un baietel de 8-9 ani.

In zona Lipscanilor, sta toata ziua pe uliti un copil indesat, bucalat si rau. Arata ca un mafiot din filmele cu italieni newyorkezi, nu ca un baietel de 8-9 ani.

Un malac comprimat, ingrosat, ramas pitic. Si fata il arata crud. Ce-i uimitor la scundac, pe langa agresivitate, e continua sa nestare, mai bine zis starea de permanenta panda. E urmat peste tot de o liota de puradei, care nu ies din rand fara voie, iar cand nu fac nimic, au aerul ca asteapta un semn de la sef. Ai spune ca vezi caricatura unei turme de pungasi, daca n-ar fi vorba totusi de niste mucosi, fugiti de prin cotloanele unor case vechi si igrasioase la joaca.

Un caracter marcat atat de devreme da peste cap toate lectiile despre rolul familiei si al educatiei in structurarea firii omului. Copilul cu mutra de bandit are vadit o gena antisociala si o sa fie cat o trai un golan cu puscaria in spate. Poti sa-l cresti si cu bona, sa-l pui de mic la pian si sa aiba imprejur numai maniere frumoase, el tot o jivina o sa fie.

M-am prefacut in cateva randuri ca citesc gazeta aproape de gasca claponului si am observat cum isi potolea umoarea negativa lovind si scuipand fara motiv. Isi carpea tovarasii de joaca preventiv, ca ei sa simta neconditionat unde-i autoritatea suprema. Nu la parinti, nu la politistii din cartier, nu la proprietarii de magazinele carora isi freaca spinarea, ci la bursuc.

Daca dintr-o samanta de om n-o sa iasa niciodata un hipopotam, e clar ca numim soarta si destin lucrurile care tin de gena. Geneticienii pot devedi ca si norocul in viata e tot o problema de dotare naturala. Omenirea evolueaza, dar pe traseul a mii de generatii, insa individul, cum ii e dat sa fie, asa va fi. In cartea unui criminalist roman foarte respectat la vremea lui, am citit povestea unor gemeni univitelini despartiti chiar la nastere. Unul a ramas in casa saraca si murdara din marginea Bucurestiului, celalalt a fost luat in Grecia, in familia unor intelectuali instariti si cu o descendenta aleasa. Fratii n-au stiut unul de celalalt si s-au facut mari in medii diferite. Bucuresteanul a devenit hot si escroc, ceea ce, socotind meseria lui taica-su si ocupatia maica-sii - un gainar si o curva - se explica. Grecul s-a miscat numai in medii alese. Comisarul roman din secolul al XIX-lea, despre care istoriseste colonelul din anii 1970, tocmai ii dadea drumul din inchisoare elementului autohton cand l-a vazut iesind pe o usa si revenind in arest pe alta. Omul s-a frecat la ochi, ca in fata unui miracol, ca sa afle ca hotul si escrocul tocmai cules din oras de un coleg era grecul. Nu numai ca fratii fusesera chemati de gena la aceleasi obiceiuri, nu numai ca numarau la dosar aceleasi fapte savarsite in aceleasi zile, in orase diferite, de parca ar fi comunicat fara fir, doar prin destin, dar se imbracau exact la fel. Grecul si romanul purtau haine albe cu batic colorat la gat, aveau mustacioara pe buza si daca politaiul n-ar fi stiut ca a vazut totusi doi, jura ca a avut o halucinatie.

Stim ca exceptia trebuie sa confirme regula. Dar daca exceptia vine sa infirme ceea ce ni s-a spus ca e regula? Daca relatia romaneasca dintre corupator si corupt e consecinta unei gene levantine, cum oare o sa ne invete Europa sa fim altfel?