La sfârşitul anului trecut, generalul de flotilă aeriană dr Victor Strîmbeanu, comandantul Componentei Operaţionale Aeriene, trăgea semnalul de alarmă în revista Forţelor Aeriene, Cer senin, că din punct de vedere al planului de pregătire în zbor pentru piloţii militari operaţionali ai României, acesta a ajuns în 2009 la un nivel minim istoric.
Generalul din Statul Major al Forţelor Aeriene a subliniat chiar că planul respectiv a fost pentru anul trecut „cu mult sub limita recomandată de aliaţii cu experienţă". Mai mult, înaltul ofiţer a atras explicit atenţia că „aceasta va avea consecinţe negative serioase operaţionale şi poate chiar asupra securităţii zborului în anii următori".
Un om ca generalul Victor Strîmbeanu, care gestionează securitatea spaţiului aerian al României, nu vorbeşte doar ca să se audă, ci a punctat, cu demnitate, situaţia dezastruoasă în care se găseşte Aviaţia Militară.
Într-un stat membru al Alianţei Nord-Atlantice, semnalul generalului ar fi provocat, imediat, dezbateri, audieri şi măsuri din partea decidenţilor guvernamentali, dar şi din partea parlamentarilor din Comisiile de Apărare. În România însă, orice astfel de poziţie verticală este „dizolvată" şi nici măcar colegii cu funcţii importante din Ministerul Apărării Naţionale nu au devenit solidari cu generalul. Astfel, nimeni de la nivelul Statului Major al Forţelor Aeriene şi nimeni de la nivelul Statului Major General şi al MApN nu a avut curajul să vorbească, deschis, despre cauzele care au dus la situaţia surprinsă de generalul Strîmbeanu.
Adevărurile sale, spuse ferm, au fost cosmetizate în explicaţii de genul: „În anul 2009, numărul de ore de pregătire a piloţilor operaţionali s-a situat la un prag limită acceptat de Alianţă, fără a afecta angajamentele asumate".
Şi, ca să fim liniştiţi, mai-marii Armatei ne spun că s-au luat măsuri de creştere a numărului de ore de pregătire la simulator, metodă aplicată în toate Forţele Aeriene ale Alianţei. În acelaşi timp, ne este dat să auzim că şi pentru acest an, tot pentru menţinerea nivelului de pregătire a piloţilor operaţionali, „a crescut semnificativ numărul de ore planificat concomitent cu utilizarea amplificată a oportunităţilor şi facilităţilor de pregătire la simulator".
Aşadar, simulatorul reprezintă în acest moment salvarea de criză a piloţilor militari operaţionali, tocmai aceia care, la graniţa Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene, trebuie să aibă o pregătire ireproşabilă, cu ore de zbor peste media obişnuită în spaţiul aerian.
Acest lucru nu se poate traduce decât prin faptul că situaţia este critică şi nu se doreşte a fi făcută publică. Soluţia avută în vedere, în lipsa banilor, este cârpeala şi nu ne putem decât ruga la Dumnezeu să nu existe consecinţe negative, poate chiar asupra securităţii zborului, aşa cum atrăgea atenţia generalul Strîmbeanu.