Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cănd finanţiştii au dureri de cap inseamnă că politicienii sunt in ringul K1.
Impresia de bunăstare este cea care ne şi ridică, dar ne şi coboară. Atăt la nivel individual, căt şi naţional. Şi acest sentiment e sezonier. In preajma sărbătorilor de iarnă, la fel ca şi vara, in timpul vacanţelor, premierul, ca şi fiecare gospodar al acestei ţări, se pune pe cheltuit.
Guvernul are mentalitate, uneori, de pierde-vară. Face cheltuieli pe care nu şi le poate permite. Aşa cum, de obicei, tinerii trăiesc de pe o zi pe alta, fiind mai importantă clipa decăt veacul, momentul decăt viitorul. Dar, dacă unui tănăr i se poate ierta această inabilitate de a se adapta realismului vieţii, unui guverări mai puţin i se pot găsi scuze.
Motive ar fi, pentru care orice guvern işi dă frău imaginaţiei electorale, atunci cănd este inghesuit in sondaje. Domnul Vasile Blaga, fruntaş democrat, il critica pe domnul Tăriceanu că a anunţat o mărire de pensii inainte de europarlamentare şi il mai şi ridiculizează că gestul a rămas fără răspuns din partea electoratului: PNL a obţinut mai puţin de 14%, deci sub PD, care nici nu mai este la guvernare, să promită munţi de pensii şi izvoare răcoroase de ajutoare umanitare.
Morala apare de la sine: şi domnul Blaga are dreptate, dar şi domnul Tăriceanu. Că tot e acuşi Hanuka. Primul observă că poporul pensionar nu se mai lasă cumpărat doar cu o mică majorare, iar lui Tăriceanu trebuie să i se dea dreptate cănd face orice, pentru a reabilita Partidul Naţional Liberal, in care trag cu bomba chimică preşedintele, şefii de servicii speciale, şefii de parchete, direcţiile anticorupţie etc.
La o filmare artistică de caltaboş uns cu pălincă, guvernul a fost nevoit să mai mărească o pensie. La un ministru anchetat aiurea-n penal, Cabinetul Tăriceanu a mai dat o alocaţie, la o incercare de rupere a partidului, prin formarea PLD-ului, Tăriceanu a coborăt un impozit. Mă rog, aici e cam zgărcit. Tactica e să cam pună taxe, nu să le scoată, pentru că şi bugetul trebuie alimentat de undeva, dacă de produs se produce mai cu fereală.
Şi toate aceste "tranzacţii" politice ne pun in dificultate ca ţară şi ii saltă tensiunea guvernatorului BNR, o dată cu creşterea infloritoare a inflaţiei. Cănd finanţiştii au dureri de cap inseamnă că politicienii sunt in ringul K1. Şi dacă in sport mai sunt şi reguli, in politica există una singură: dă-i căt mai tare, să moară, pentru că, dacă scapă, nu te va ierta el data viitoare.
Ce spune Mircea Geoannă despre noul partid prezidenţial este, de fapt, starea partidelor romăneşti: "eu te-am făcut, eu te omor". Băsescu a făcut şi PD-ul, şi PLD-ul, tot el le şi sapă. Numai că, pentru o şansă de 1 la mie, Băsescu incearcă.
In politică, un eşec inseamnă nişte posturi pierdute de băieţii veseli şi tristeţe mare la Golden Blitz ori Terasa Doina. In economie, insuccesul il decontăm noi toţi, spectatori la jocul de gleznă al unora, care intră in joc fără echipament şi incălzirea făcută corespunzător.
Guvernul are mentalitate, uneori, de pierde-vară. Face cheltuieli pe care nu şi le poate permite. Aşa cum, de obicei, tinerii trăiesc de pe o zi pe alta, fiind mai importantă clipa decăt veacul, momentul decăt viitorul. Dar, dacă unui tănăr i se poate ierta această inabilitate de a se adapta realismului vieţii, unui guverări mai puţin i se pot găsi scuze.
Motive ar fi, pentru care orice guvern işi dă frău imaginaţiei electorale, atunci cănd este inghesuit in sondaje. Domnul Vasile Blaga, fruntaş democrat, il critica pe domnul Tăriceanu că a anunţat o mărire de pensii inainte de europarlamentare şi il mai şi ridiculizează că gestul a rămas fără răspuns din partea electoratului: PNL a obţinut mai puţin de 14%, deci sub PD, care nici nu mai este la guvernare, să promită munţi de pensii şi izvoare răcoroase de ajutoare umanitare.
Morala apare de la sine: şi domnul Blaga are dreptate, dar şi domnul Tăriceanu. Că tot e acuşi Hanuka. Primul observă că poporul pensionar nu se mai lasă cumpărat doar cu o mică majorare, iar lui Tăriceanu trebuie să i se dea dreptate cănd face orice, pentru a reabilita Partidul Naţional Liberal, in care trag cu bomba chimică preşedintele, şefii de servicii speciale, şefii de parchete, direcţiile anticorupţie etc.
La o filmare artistică de caltaboş uns cu pălincă, guvernul a fost nevoit să mai mărească o pensie. La un ministru anchetat aiurea-n penal, Cabinetul Tăriceanu a mai dat o alocaţie, la o incercare de rupere a partidului, prin formarea PLD-ului, Tăriceanu a coborăt un impozit. Mă rog, aici e cam zgărcit. Tactica e să cam pună taxe, nu să le scoată, pentru că şi bugetul trebuie alimentat de undeva, dacă de produs se produce mai cu fereală.
Şi toate aceste "tranzacţii" politice ne pun in dificultate ca ţară şi ii saltă tensiunea guvernatorului BNR, o dată cu creşterea infloritoare a inflaţiei. Cănd finanţiştii au dureri de cap inseamnă că politicienii sunt in ringul K1. Şi dacă in sport mai sunt şi reguli, in politica există una singură: dă-i căt mai tare, să moară, pentru că, dacă scapă, nu te va ierta el data viitoare.
Ce spune Mircea Geoannă despre noul partid prezidenţial este, de fapt, starea partidelor romăneşti: "eu te-am făcut, eu te omor". Băsescu a făcut şi PD-ul, şi PLD-ul, tot el le şi sapă. Numai că, pentru o şansă de 1 la mie, Băsescu incearcă.
In politică, un eşec inseamnă nişte posturi pierdute de băieţii veseli şi tristeţe mare la Golden Blitz ori Terasa Doina. In economie, insuccesul il decontăm noi toţi, spectatori la jocul de gleznă al unora, care intră in joc fără echipament şi incălzirea făcută corespunzător.
