Piţipoanca

JURNAL DE ROMÂNIA
A luat fiinţă şi deci s-a înfiinţat în societate la sfîrşitul anilor şaptezeci, începutul anilor optzeci, ca o consecinţă firească a emancipării servirii mititeilor altfel decît ţinuţi cu toată mîna şi întingînd în muştar pînă la ceas, cu o fustiţă de pionier pregătită ca la prima pală de vînt să ne arate funduleţul, rujată mai degrabă strident decît excesiv, cu nişte buzişoare în formă de inimioară sau gura leului de grădină, cu sînii mici, dar împinşi spre afară, afară din bluziţele croşetate gen macrame, iar la începuturile ei istorice a purtat batic, cît mai colorate, cît mai înflorate...



JURNAL DE ROMÂNIA
A luat fiinţă şi deci s-a înfiinţat în societate la sfîrşitul anilor şaptezeci, începutul anilor optzeci, ca o consecinţă firească a emancipării servirii mititeilor altfel decît ţinuţi cu toată mîna şi întingînd în muştar pînă la ceas, cu o fustiţă de pionier pregătită ca la prima pală de vînt să ne arate funduleţul, rujată mai degrabă strident decît excesiv, cu nişte buzişoare în formă de inimioară sau gura leului de grădină, cu sînii mici, dar împinşi spre afară, afară din bluziţele croşetate gen macrame, iar la începuturile ei istorice a purtat batic, cît mai colorate, cît mai înflorate, piţipoanca noastră a parcurs istoria fără să-i pese de gura lumii, ba chiar fără să-i pese nici măcar de gura ei, gata să-şi pună la bătaie graţiile, nurii şi frumuseţea şi pentru o călătorie cu trenul sau, de ce nu, pentru o cursă cu autobuzul, dacă ar fi fost vorba despre o linie preorăşenească, gata să-şi sacrifice viitorul pentru o relaţie cu un secretar de partid local, piţipoanca noastră s-a emancipat văzînd cu ochii şi trecerea timpului n-a lăsat-o indiferentă la tehnologia informaţiei şi iat-o astăzi cu ipod-ul la purtător, başca o poşetuţă doldora de rujuri şi telefoane mobile, e piţipoanca de ieri şi de azi, e piţipoanca sofisticată, cu haine de firmă, dar fără stil, cu sîni voluptuoşi de la mama natură sau de la tatăl bisturiu şi mama silicon, o piţipoancă adevărată cum ar veni, ceva între o damă de companie şi damă de consumaţie, piţipoanca, acesta e numele ei, n-are condicuţă, dar se află pe agenda tuturor impresarilor de orice care în timpul liber mai fac şi pe peştii, pregătită să ia show-biz-ul în piept şi să-l strîngă între picioare, îi place castingul şi cîştigul din ciorapii cu plasă atunci cînd se lasă, piţipoanca n-are criterii de valoare, esteticul ţine la ea de caii-putere şi de schimbătorul automat, îi plac paparazzi, ei sînt cei care au scos-o din anonimat după atîţia ani, anonimat în care "toate proastele au ajuns vedete", iar ea a trebuit să rămînă piţipoanca de serviciu, piţipoanca de la munca de jos, piţipoanca noastră a cucerit şi televiziunea, mai întîi a fost în primul rînd la figuranţi, la aplaudaci, apoi a extras bile din urne, a purtat pancarte, iar astăzi are propria emisiune de televiziune, mai mult, a reuşit să scoată şi un CD, e piţipoanca digitală, drumul ei lung pornit din gară de la Titu pare, în sfîrşit, să-şi fi găsit destinaţia finală, pe buzele tuturor şi-n poala istoriei.