x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Plata luminii

0
Autor: Adrian Vasilescu 06 Oct 2013 - 13:24
Trei indicatori statistici ţin treaz interesul multor milioane de oameni: creşterea locurilor de muncă, salariile şi şomajul. Şi, cu deosebire, ţin treaz interesul câtorva sute de mii de debitori ai băncilor. Sunt cei care, pierzându-şi locurile de muncă ori reducându-li-se veniturile, se poticnesc în rambursarea creditelor. După ce, înainte de criză, o bună parte a populaţiei României se obişnuise să apeleze la bănci, să ia credite şi să-şi rezolve probleme familiale.

Timp de cinci ani, din 2004 până în 2008, milioane de familii s-au împrumutat de la bănci şi şi-au cumpărat case, bunuri de folosinţă îndelungată sau de consum. Milioane de români, din veniturile curente şi din banii economisiţi, îşi acopereau cheltuielile curente, în timp ce pentru cheltuielile mari, destinate cumpărărilor de bunuri de folosinţă îndelungată, soluţia era împrumutul bancar. Dar epoca luminoasă a creditării bancare s-a încheiat deîndată ce a venit criza. A început plata luminii. Cele mai periculoase fiind restanţele de peste 90 de zile. Ele sunt adevăratele pietroaie legate de picioarele băncilor, dar şi ale clienţilor. Băncile suferă şi ele. Pentru că întreg creditul pentru care se înregistrează restanţe devine neperformant şi sunt nevoite să-l provizioneze. Iar provizioanele rup din profit. Problemele cele mai mari le au însă clienţii restanţieri, care pot fi executaţi de bănci.

Vedem, în unele dezbateri publice, cum prinde contur tentaţia de a învinui Banca Naţională pentru această stare de lucruri. Sunt voci ce repetă cu insistenţă: „Dacă BNR restricţiona creditarea n-am fi ajuns aici!”… Ciudat, dar demersul este susţinut cu mai multă înverşunare de aceleaşi voci care, în anii 2004-2008, criticau normele Băncii Naţionale privind „limitarea riscului de creditare”. Subiectul declanşase, atunci, un întreg şir de dezbateri, toate aprinse. În centrul atenţiei aflându-se BNR, învinuită că voia să blocheze creditarea populaţiei.

Învinuirile erau false. Creditarea populaţiei prin bănci şi IFN-uri a continuat. Noile reglementări ale BNR nu făceau altceva decât ceea ce era firesc să facă: să reducă viteza de creştere. De notat că Baca Naţională n-a intervenit dintr-o dată, în 2003, când a început să se extindă creditarea, cu măsuri dintre cele mai drastice. Dimpotrivă, a înaintat pas cu pas, acţionând în raport cu evoluţia creditului şi, mai ales, cu capacitatea reală a populaţiei de a rambursa creditele solicitate. Aşa că normelor din 2003, aplicate începând de la 1 februarie 2004, le-au urmat altele, în vara lui 2005, apoi altele, în 2006, în 2007, în 2008… Pentru că Banca Naţională nu putea ignora riscul de creditare. Şi nici obligaţia de a-i feri pe cei ce se împrumutau de nedorite drame ce ar fi putut determina, pe parcursul îndelungat al derulării creditului, situaţii de insolvabilitate.

Astăzi, în condiţiile crizei globale, aceleaşi obiective sunt dominante în normele Băncii Naţionale: o creditare sănătoasă şi evitarea supraîndatorării populaţiei. 

Serviciul de email marketing furnizat de