x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Poanta

18
Autor: Dragos Moldovan 29 Mai 2013 - 16:17
Victor Ponta este un tip care atrage atenţia. Este spumos. Ironic. Interesant. Inteligent. Înalt. Are o soţie superbă. A făcut o carieră fulminantă. Are umor. Are bun-gust. Spune, uneori, lucruri memorabile. E trendy. Deşi s-a îngrăşat vizibil rămâne în genul tipilor sportivi. În ciuda dificultăţilor pe care le-a avut cu lucrarea de doctorat nimeni nu-i poate constesta valoarea intelectuală, dacă se raportează, cu inteligenţă, la ceea ce a produs mediul universitar în ultimele două decenii. Victor Ponta este un tip pontos. Am ferma convingere a faptului că face analogia dintre numele său de familie şi substantivul comun care defineşte o ironie sau o glumă. Doar a crescut sub umbra lui Adrian Năstase. Victor Ponta este un politician care are în faţa carierei sale un orizont luminos.

Dar poantele lui nu sunt întotdeauna digerabile. A spus la congresul UDMR că o să se concentreze ca să găsească o modalitate de a le da certitudinea maghiarilor că România e şi ţara lor. Exprimarea îmi aparţine în exclusivitate, dar ideea asta e! OK. Şi eu pot face un ong care să aibă ca obiectiv de lucru conştientizarea muncitorilor feroviari asupra faptului că sunt ceferişti, e o ţară liberă, nimeni nu e deasupra legii, şi teoretic primul ministru poate face ceea ce poate să facă oricare alt cetăţean. Numai că eu sunt un imbecil care nu poate fi prim-ministrul României. Diferenţa dintre noi şi cei care ne conduc destinele o face apetenţa către expunerea în spaţiul public, talentul oratoric şi inteligenţa subversivă. Nu oricine dispune de toate aceste trei atribute simultan şi la o cotă de înaltă performanţă. Deci nu suntem egali, decât dacă ne raportăm la Dumnezeu, în faţa căruia toţi suntem nişte imbecili.

Punct şi de la capăt. Victor Ponta poate fi mândria generaţiei căreia îi aparţine. La rândul meu sunt mândru că sunt cetăţean al unei ţări conduse de un prim-ministru care, pare-mi-se, abia a împlinit patruzeci de ani. Este un lucru care demonstrează, încă o dată, pentru toată lumea, că vârsta biologică nu are neapărat legătură cu vârsta intelectuală. Victor Ponta “l-a făcut din poagne” pe Mircea Geoană care...n-are nicio vină, vorba lui Ion Iliescu. Dar în afară de asta Victor Ponta a reuşit să pună surdină “grupului de la Cluj”. I-a atras de partea sa pe Radu Mazăre, Nicu Bănicioiu, (despre Ilie Sârbu ce să mai comentăm...deşi nu toată lumea se înţelege bine cu socrii), Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, şi cu voia dumneavoastră, ultimii pe listă, Adrian Năstase şi Ion Iliescu. În faţa lui Victor Ponta tremură mulţi. El poate să creeze oricând o criză majoră în România. Dar are înţelepciunea de a păstra cursul relaţiilor pe un făgaş normal, şi cu preşedintele României, Traian Băsescu, şi cu preşedintele Senatului şi copreşedintele USL, Crin Antonescu.

Fac o paranteză, tata, Dumnezeu să-l odihnească!, îmi spunea o vorbă: “gluma fără rost arată omul prost”.

Revin, Victor Ponta, sunt convins, este un prim-ministru foarte bun pentru România. Dar poanta lui cu eforturile pe care le va face România pentru a le demostra maghiarilor că asta este şi ţara lor nu o înţeleg, poate că este nelalocul ei. Dar mult mai probabil, nu sunt eu suficient de subtil.



Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de