Deşi ministrul Finanţelor admite – într-un interviu apărut în Săptămâna Financiară – că statul este cel mai prost administrator, nu ezită să deturneze jumătate din majorarea de 1% a CAS la angajat către bugetul de stat, pentru ca Guvernul să investească public banii de pensie.
Altfel spus, degeaba îi spun ziariştii publicaţiei respective că măsura e neconstituţională (se schimbă destinaţia fondurilor), se încalcă regulile jocului (procentajul de la pilonul II de pensii nu se mai majorează de la 2 la 2,5% în acest an) şi este afectată economisirea privată a actualilor salariaţi (prin subvenţionarea cu 0,5% în plus a pensionarilor şi cu 0,5% a bugetului statului) – Gheorghe Pogea e precum nevasta meşterului Manole, nici ploaia, nici vântul... nici argumentele nu-l abat din drum. Ba mai mult, în condiţiile actuale "este oricând posibilă o modificare a legislaţiei care să oblige fondurile de pensii să cumpere titluri de stat în cantităţi mai mari şi, eventual, cu randamente puţin atractive", avertizează Juraj Draxler, cercetător al Centrului de Studii pentru Politici Europene...
Şi în timpul în care omologii cehi şi polonezi ai ministrului Pogea fie reduc taxele, fie taie cheltuielile bugetare, el doreşte să suprataxeze industria alimentară şi a băuturilor, comerţul, hotelurile şi restaurantele, transporturile, prin intermediul unui impozit forfetar (o sumă fixă). Oare cum îl calculează? Lui Tăriceanu îi venise ideea implementării unui impozit forfetar pentru micii brutari, stabilit pe baza consumului de energie electrică şi gaze. Remeş a avut ideea năstruşnică a impunerii unei "taxe pe scaun", pentru fiecare loc din barurile unde se consumau băuturi alcoolice. Însă, până la urmă, penibilul situaţiei i-a determinat fie să renunţe, fie să modifice proiectele legislative.
Dar apropo de energia electrică. Probabil că însuşi iniţiatorul ultimului forfetar are dubii în legătură cu succesul măsurii sale, şi atunci în loc să se stabilească cuantumul impozitului pe seama consumului de electricitate, nu mai bine se scumpeşte curentul?! Răzvan Purdilă, director de dezvoltare a afacerilor la Transelectrica, a declarat luni că preţul electricităţii la consumatorul final s-ar putea majora în 2009 ca urmare a scăderii consumului, pentru că producătorii au costuri fixe mari care trebuie recuperate, chiar dacă vânzările scad. În anii trecuţi argumentul era pe dos: economia care duduie generează o creştere a consumului de electricitate ce ameninţă să ducă la o depăşire a capacităţii de producţie, motiv pentru care e necesară scumpirea energiei. Acum se vede însă că respectivul consum s-a micşorat atât de mult din cauza creşterii preţului încât se ajunge fix la aceeaşi măsură: scumpirea energiei!
Să tragem linie şi să spunem adevărul. Urmează o campanie electorală şi se vede cum nu intră bani de nicăieri la buget. Atunci guvernanţilor, în disperare de cauză, le vin idei trăsnite: deturnează CAS-ul încasat, introduc impozitul forfetar, emit tichete de vacanţă, scumpesc curentul. Mergând pe această linie, s-ar putea să obţină rezultatul invers: cei pe care vor să-i suprataxeze să nu mai presteze activitatea care face obiectul impozitului sau al tarifului. Business-ul oricum scade natural în această perioadă, iar ei nu fac decât să-i grăbească dispariţia. Şi dacă alături de CAS, ministrului Finanţelor îi va veni ideea să majoreze şi TVA, cealaltă taxă cu "pondere ridicată" şi "probabilitate mare de a se obţine", atunci cu siguranţă că economia subterană va ajunge să fie la fel de mare ca la jumătatea anilor ’90. Pentru asta nu-i nevoie decât de tenacitate contabilă, dispreţ faţă de Constituţie şi aplicarea cu sârg a prezumţiei de vinovăţie.
Citește pe Antena3.ro