Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca să nu-şi şifoneze prestigiul, BNR va bate pasul pe loc - sau aproape.
Ca să nu-şi şifoneze prestigiul, BNR va bate pasul pe loc - sau aproape.
Pe 31 octombrie, Consiliul de Administraţie al BNR are de luat o decizie grea. Va majora dobănda de politică monetară? Majoritatea analiştilor şi-au exprimat deja opinia in legătură cu necesitatea creşterii dobănzii pentru a combate o inflaţie care a depăşit şi cele mai pesimiste aşteptări. Raţionamentul este simplu: dobănda reală se situează in momentul de faţă la 1%, cu trei puncte procentuale sub nivelul din februarie, cănd cursul de schimb se găsea la valori similare. In consecinţă, restaurarea unor condiţii monetare la fel de restrictive ar justifica o majorare a dobănzii cu trei puncte.
Ca să explicăm mai clar mecanismul, consumul in exces, care aprinde preţurile, poate fi redus pe baza economisirii, stimulată de dobănzi mai mari. Acelaşi efect se poate obţine dacă se majorează taxele sau se lărgeşte baza de impozitare, cu precizarea că pentru banii scoşi astfel din joc nu se plătesc dobănzi. Pentru o asemenea variantă militează guvernatorul Isărescu, care a declarat că "sub nici o formă politica fiscală nu trebuie să se mai relaxeze, la sfărşitul acestui an şi in 2008". Totuşi, urmează perioada electorală. Mai există o a treia cale? Da, achiziţionarea de imobile.
Cu alte cuvinte, reducerea consumului se poate face de bunăvoie (prin economisire), prin luarea forţată a unei cote mai mari din venitul disponibil (cu ajutorul taxelor), ori o parte a consumului poate fi "neutralizată" pe seama cumpărărilor de case. Iar in perioada electorală care urmează lucrurile se indreaptă fix spre această ultimă variantă. Băncile nu achită TVA in avans precum companiile din construcţii şi plătesc cote trimestriale de 25% din impozitul pe profit anticipat pentru tot anul, determinat pe baza impozitului din anul precedent, actualizat cu inflaţia. Deci ele beneficiază, practic, de un plus de lichiditate. In schimb, companiile din construcţii - pe seama eliminării măsurilor de simplificare a TVA - vor inregistra un minus de cash-flow şi vor include in preţul caselor costul suplimentar. Creditul ipotecar - care beneficiază de facilităţi de pe urma relaxării fiscalităţii şi a normelor bancare - va valida preţul mai mare al locuinţelor, statul permiţănd practic băncilor să finanţeze mai puţine imobile la un preţ mai ridicat. Pe de o parte, inflaţia se reduce, pentru că in locul unor bunuri de consum se achiziţionează imobile ce nu apar in coşul după care se calculează indicele, pe de altă parte, majorarea preţului locuinţelor impinge PIB-ul mai departe.
Haideţi să vedem ce părere are FMI in privinţa instrumentelor ce ar trebui folosite pentru combaterea inflaţiei. Potrivit ultimului raport al Fondului, "ţările cu regim de schimb flotant, de exemplu Romănia, pot majora rata dobănzii pentru contracararea presiunilor inflaţioniste" in paralel cu reducerea "expansiunii fiscale". Şi intrucăt factorii de multiplicare ai politicilor fiscale sunt in general mici in economiile europene emergente, "merită luate in considerare măsuri specifice, menite a reduce stimulentele fiscale şi subvenţiile acordate pentru imprumuturile imobiliare". Din asta rezultă că FMI recomandă Romăniei să combată inflaţia cu dobănzi mai mari, puse alături de o politică fiscală restrictivă, şi nu cumva să se găndească să le substituie prin stimularea creditelor ipotecare.
Aşadar, ce decizie va lua BNR? După un ciclu agresiv de reducere a dobănzilor şi de relaxare a normelor de creditare, va face brusc mişcarea inversă? Normal ar fi să majoreze dobănda de politică monetară cu trei puncte. Dar probabil că n-o va face - dobănda va creşte mult mai puţin sau chiar deloc.
De fapt, greşeala a fost deja făcută. Banca centrală nu trebuia să micşoreze atăt de mult dobănda. O majorare abruptă acum n-ar face decăt să confirme aşteptările inflaţioniste existente pe piaţă. O soluţie mai eficientă ar fi creşterea rezervelor minime obligatorii in valută, insă guvernatorul Isărescu tocmai a apucat să spună că BNR are obligaţia să le reducă in perioada următoare, fiindcă "am intrat intr-un club (UE) şi nu avem incotro". Â
Pe 31 octombrie, Consiliul de Administraţie al BNR are de luat o decizie grea. Va majora dobănda de politică monetară? Majoritatea analiştilor şi-au exprimat deja opinia in legătură cu necesitatea creşterii dobănzii pentru a combate o inflaţie care a depăşit şi cele mai pesimiste aşteptări. Raţionamentul este simplu: dobănda reală se situează in momentul de faţă la 1%, cu trei puncte procentuale sub nivelul din februarie, cănd cursul de schimb se găsea la valori similare. In consecinţă, restaurarea unor condiţii monetare la fel de restrictive ar justifica o majorare a dobănzii cu trei puncte.
Ca să explicăm mai clar mecanismul, consumul in exces, care aprinde preţurile, poate fi redus pe baza economisirii, stimulată de dobănzi mai mari. Acelaşi efect se poate obţine dacă se majorează taxele sau se lărgeşte baza de impozitare, cu precizarea că pentru banii scoşi astfel din joc nu se plătesc dobănzi. Pentru o asemenea variantă militează guvernatorul Isărescu, care a declarat că "sub nici o formă politica fiscală nu trebuie să se mai relaxeze, la sfărşitul acestui an şi in 2008". Totuşi, urmează perioada electorală. Mai există o a treia cale? Da, achiziţionarea de imobile.
Cu alte cuvinte, reducerea consumului se poate face de bunăvoie (prin economisire), prin luarea forţată a unei cote mai mari din venitul disponibil (cu ajutorul taxelor), ori o parte a consumului poate fi "neutralizată" pe seama cumpărărilor de case. Iar in perioada electorală care urmează lucrurile se indreaptă fix spre această ultimă variantă. Băncile nu achită TVA in avans precum companiile din construcţii şi plătesc cote trimestriale de 25% din impozitul pe profit anticipat pentru tot anul, determinat pe baza impozitului din anul precedent, actualizat cu inflaţia. Deci ele beneficiază, practic, de un plus de lichiditate. In schimb, companiile din construcţii - pe seama eliminării măsurilor de simplificare a TVA - vor inregistra un minus de cash-flow şi vor include in preţul caselor costul suplimentar. Creditul ipotecar - care beneficiază de facilităţi de pe urma relaxării fiscalităţii şi a normelor bancare - va valida preţul mai mare al locuinţelor, statul permiţănd practic băncilor să finanţeze mai puţine imobile la un preţ mai ridicat. Pe de o parte, inflaţia se reduce, pentru că in locul unor bunuri de consum se achiziţionează imobile ce nu apar in coşul după care se calculează indicele, pe de altă parte, majorarea preţului locuinţelor impinge PIB-ul mai departe.
Haideţi să vedem ce părere are FMI in privinţa instrumentelor ce ar trebui folosite pentru combaterea inflaţiei. Potrivit ultimului raport al Fondului, "ţările cu regim de schimb flotant, de exemplu Romănia, pot majora rata dobănzii pentru contracararea presiunilor inflaţioniste" in paralel cu reducerea "expansiunii fiscale". Şi intrucăt factorii de multiplicare ai politicilor fiscale sunt in general mici in economiile europene emergente, "merită luate in considerare măsuri specifice, menite a reduce stimulentele fiscale şi subvenţiile acordate pentru imprumuturile imobiliare". Din asta rezultă că FMI recomandă Romăniei să combată inflaţia cu dobănzi mai mari, puse alături de o politică fiscală restrictivă, şi nu cumva să se găndească să le substituie prin stimularea creditelor ipotecare.
Aşadar, ce decizie va lua BNR? După un ciclu agresiv de reducere a dobănzilor şi de relaxare a normelor de creditare, va face brusc mişcarea inversă? Normal ar fi să majoreze dobănda de politică monetară cu trei puncte. Dar probabil că n-o va face - dobănda va creşte mult mai puţin sau chiar deloc.
De fapt, greşeala a fost deja făcută. Banca centrală nu trebuia să micşoreze atăt de mult dobănda. O majorare abruptă acum n-ar face decăt să confirme aşteptările inflaţioniste existente pe piaţă. O soluţie mai eficientă ar fi creşterea rezervelor minime obligatorii in valută, insă guvernatorul Isărescu tocmai a apucat să spună că BNR are obligaţia să le reducă in perioada următoare, fiindcă "am intrat intr-un club (UE) şi nu avem incotro". Â
Citește pe Antena3.ro
