Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aţi auzit de kaizen? Este un cuvânt japonez care se traduce prin îmbunătăţire continuă.
Şi cel mai important lucru e că acest concept a fost aplicat în business. Masaaki Imai a scris o carte editată de Random House în 1986 care se numeşte: Kaizen – The Key to Japan’s Competitive Success.
Kaizen vizează îmbunătăţirea funcţiilor de business, de la producţie la management, până la eliminarea pierderilor şi relaţiile cu partenerii de afaceri, şi a fost implementat cu succes la fabricantul de automobile Toyota, ce i-a pernis să surclaseze grupul american General Motors.
Dar Kaizen a mers dincolo de îmbunăţirea productivităţii şi a “umanizat” locul de muncă. I-a făcut pe angajaţi să lucreze cu plăcere, să devină creativi.
Practic, Kaizen face apel la conştiinţă, în vederea eficientizării activităţii.
Dar apropo de asta am auzit un banc la începutul crizei. Doi antreprenori se întâlnesc şi primul zice: Eu nu le mai dau angajaţilor meu salariu de 3 luni şi ei continuă să muncească. Ştiu cu ce te confrunţi – completeză cel de-al doilea – eu nu-i mai plătesc de 6 luni şi tot lucrează. Atunci ştii ce ar trebui să facem – se bate cel dintâi interlocutor cu palma peste frunte fără să-i vină să creadă ce idee i-a venit – hai să le punem taxă de intrare.
Sigur că această glumă pare exagerată, dar, din păcate, cam pe o astfel de filosofie a mers statul în perioada globalizării. Atunci când în locul creativităţii a fost stimulat un mod de organizare corporatist.
Citește pe Antena3.ro
În momentul în care Kaizen începuse să dea rezultate în Japonia şi economiile Statelor Unite şi Regatului Unit erau în suferinţă, preşedintele american Ronald Reagan şi premierul britanic Margaret Thatcher au readus echilibrul şi în ţările occidentale cu cele mai mari pieţe.
Acum se observă însă că politicienii vin şi strică sinergia, înlocuind Kaizen cu Sindromul Stockholm.
