Poluarea omului de către om

Halucinant: cu cât civilizaţia umană a evoluat - şi omul a populat Terra cu un întreg univers de obiecte artificiale -, el nu a făcut decât să-şi scadă imunitatea în faţa provocărilor noului stil de viaţă.

Cu alte cuvinte, tot ce a creat omul s-a întors mai devreme sau mai târziu, sub o formă sau alta, împotriva lui. Este absurdă într-un fel situaţia în care ştiinţa medicală anunţă azi victorii împotriva unor boli pe care ni le-am făcut cu mâna noastră. Trăim în cercuri vicioase. Gunoaiele din mintea noastră s-au obiectualizat în deşeuri împotriva cărora ne-am trezit că trebuie să luptăm, dacă vrem să supravieţuim.

Am descoperit uimiţi că orice am inventat pe lumea asta - de la obiecte până la concepte - are şi o parte negativă. Tot ce am transformat, adaptat, inovat, pentru A NE FI MAI BINE - într-o anumită gândire -, descoperim că, de fapt, ne şi poluează: minţile, trupurile, natura, sufletele, viaţa...

Fabricile de medicamente poluează ca să ne... vindece! Producerea unui acumulator electric pentru noile maşini ecologice poluează cât 75.000 km parcurşi pe benzină sau motorină!

Am transformat credinţa simplă în religii politice şi am ajuns să ne ucidem între noi din această cauză.
Am transformat un lucru firesc, natural, frumos şi simplu - ca sexualitatea - în pornografie, doar pentru a găsi un ţap ispăşitor.
Am inventat roata şi nebunia vitezei nu ne mai lasă azi timp să trăim omeneşte.

Într-o vreme, oamenii fumau tutun simplu. Azi, procesul de fabricare a unei singure ţigări poluează mult mai mult decât simpla ei fumare în trei minute. Nu tutunul te îmbolnăveşte de cancer pulmonar, ci substanţele chimice din ţigări, poluarea produsă în procesul de fabricaţie a ţigărilor şi, mai ales, toată poluarea care ne distruge sistemul imunitar.

Alimentele artificiale, apa chioară (destructurată, golită de energii), substanţele din aer, deşeurile şi mai ales un enorm, imens, strivitor stres pe care noi, oamenii, ni-l inducem unii altora. Ne distruge lent contradicţia violentă dintre felul în care am ales să trăim şi firescul superb al circuitului apei în natură.

Am vrut să ne fie mai bine şi mai uşor şi am ajuns prizonieri din ce în ce mai vulnerabili în contextul unei vieţi artificiale. Ne-am făcut-o cu mâna noastră. Am transformat râsul real în "LOL" virtual.

Conceptele de solidaritate, protecţie şi asigurări sociale au salvat pe de o parte oameni, dar pe de alta au creat societăţi întregi de handicapaţi şi asistaţi sociali. Aşa a fost posibil să apară cazuri precum acela în care un lanţ de fast-food a fost dat în judecată de clientul care s-a fript cu cafeaua (pentru că pe pahar nu scria că este băutură fierbinte!) sau precum al firmei de produse electrocasnice care a fost chemată în instanţă, pentru că nu a scris clar în manualul de utilizare al cuptorului cu microunde că nu poate fi folosit la uscarea unei pisici căreia i se făcuse baie.

La fel de gravă este poluarea minţilor noastre de manipulatorii care servesc interesele celor pentru care oamenii sunt armate de furnici care trebuie să plătească toată viaţa lor dobânzi uriaşe pentru simplul fapt de a trăi în sistemul impus de ei. Viaţa a devenit exclusiv dependentă de un proces în care trebuie să produci pentru a consuma ce produce altul - ca să "trăieşti bine" - şi toată chestia asta este suprataxată şi bine controlată de alţii. Exact ca în procesul traficului de droguri.

Constat că în vremuri de criză financiară, marginea de plastic subţire a cardurilor de credit "taie venele" tot oamenilor simpli şi nu celor care au acumulat averi uriaşe supraimpozitându-ne viaţa, la propriu şi la figurat.