Nu e prea clară desfăşurarea expeditivei întâlniri a premierului Victor Ponta, la Bruxelles, cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso. Din scurta şi formala conferinţă de presă, dar şi din ceea ce psihologii numesc limbajul trupurilor, un privitor cât de cât atent nu a putut să nu remarce poziţia oarecum prevenitoare - era să-mi scape cuvântul subalternă - adoptată de şeful Guvernului român. Ceea ce a dezumflat aşteptările opiniei publice care, luând în calcul unele reacţii ale lui Ponta, de la Bucureşti, presupunea că acesta va aborda, cu demnitate şi tranşant, mizeriile strecurate în superficialul şi neprofesionistul Raport MCV. Raport încropit, numai orbii nu văd, după chipul şi asemenănarea cuplului Băsescu-Macovei şi împănat nu doar cu ideile urât mirositoare, ci chiar cu fraze de-ale acestora şi ale mesagerilor lor la Bruxelles. Or, nu l-am auzit pe Barroso făcând barem o referire vagă, de complezenţă, la "neglijenţele" din redactarea Raportului, la încălcarea cutumei ca acestea să fi putut fi înlăturate prin prezentarea draftului, înainte de publicare, autorităţilor române. Dimpotrivă, a rămas pe poziţii, chiar dacă ambalându-le în foiţă lucioasă. Aceasta, după ce a ţinut să se refere "dificultăţile politice cu care se confruntă România", ceea ce nu-i departe de sintagma de astă-vară, "instabilitatea politică". În percepţia lui Barroso, o majoritate de 70% înseamnă dificultate politică?! România are o singură dificultate politică. Anume, resuscitarea, cu evident sprijin bruxellex, a faunei băsiste, în dispreţul voinţei categorice a electoratului român. Altminteri, emiţând truisme, gen "libertatea presei e sfântă", Barroso n-a ezitat să facă trimitere la"multiplele plângeri primite de la CSM sau CCR în legătură cu campanii de presă ochestrate contra unor magistraţi". Care campanii şi împotriva căror magistraţi? A unor personaje "cu naşul în suflet", compromise prin fapte inadmisibile până şi unui muritor de rând? Ca să nu mai spun că onorabilul domn prezident al CE s-ar fi cuvenit să ştie că plângerile pot fi şi calomnioase şi că trebuie atent verificate, iar nu turnate cu toptanul într-un Raport ce priveşte o ţară întreagă şi angajează buna credinţă a CE. Cred că nu mai mult de 1-2 minute au fost alocate altei teme, de covârşitor interes: Consiliul European de joi şi vineri, care are de adoptat Bugetul UE pentru 2014-2020. Consiliu la care premierul român nu va participa şi nu va putea susţine, deci, interesele României, care sunt similare cu ale Grupului "Prietenii Coeziunii", ţările sărace, care cer stabilirea unui buget echilibrat şi a unor politici fiscale şi de guvernanţă economică de natură să nu le închidă în nas uşa spre creştere economică. Ponta nu va fi acolo, pentru simplul motiv că pe reprezentarea României s-a înstăpânit Traian Băsescu. Care, inclusiv prin prisma Raportului MCV, care i-a ridicat mingea la fileu, este profund îndatorat nu ţărilor asemenea României, ci granzilor Europei, iar votul în Consilul European poate fi văzut ca o rată a respectivei datorii. Mai ales că în 2014 îi expiră mandatul. Populaţia aşteaptă de la USL, în primul rând de la premierul Ponta, să nu mai continue în a o dezamăgi printr-o de neînţeles supuşenie faţă de Traian Băsescu, chiar dacă acesta are proptele vestice. Acum un an, această populaţie a doborât două guverne băsiste consecutive, votând apoi, fără reţinere, alternativa USL, confirmată şi duminică, la alegerile parţiale din Olt şi Teleorman. Alternativă acceptată doar cu condiţia expres exprimată de protestatarii din toată ţara: "Jos Băsescu, jos băsismul!". Victor Ponta nu trebuie să uite că electoratul este, totuşi, un corp extrem de volatil şi că, ignorat fiind, dărâmă orice construcţie politică. Până la urmă, acesta e comandamentul de care trebuie să ţină seama, în primul rând, Guvernul şi Parlamentul român, iar nu impresiile din capitala belgiană.