Populismul lovește în final poporul

Expansiunea populismului se bazează pe demagogie - poporul controlează, ne întoarcem la popor, totul în favoarea poporului. Politicienii fac surfing pe creasta acestui val la modă care îi poartă spre putere, unde, odată ajunși, sunt obligați să aplice, cel puțin după alegeri, promisiunile. În Europa și recent în Statele Unite, populismul a căpătat recent tenta naționalismului, pedalând pe spaima față de migranții care tulbură echilibrul națiunii și aduc terorism. O antantă unește lideri din Ungaria, Slovacia, Polonia, Statele Unite - cu tușele specifice - din care își extrag voturile aduse de grija pentru locurile de muncă ale muncitorilor autohtoni amenințate de străinii ocupanți. Acolo unde aceste coarde sensibile nu prind, populismul se dezvoltă preponderent pe registrul economiei. Salarii mari, pensii sporite, impozite reduse sunt cele trei picioare pe care se sprijină, precum scăunelul oltenesc, promisiunile incluse în programele de guvernare.

Populismul nu a reușit însă pe termen mediu să aducă bunăstarea promisă, nici să asigure controlul popular asupra reprezentanților săi. Primele măsuri aplicate pot da senzația unui trai mai bun din salariile mărite și relaxarea fiscală. Destul de repede avantajele se evaporă, lucrările publice se împotmolesc. Din cauza inflației și a deficitelor capitalul fuge, guvernul vrea să intervină să stopeze vârtejul. Impune măsuri administrative pentru controlul prețurilor, al fluxului de capital, cere băncii centrale intervenții pe curs. Populația nemulțumită se revoltă, presează schimbarea politică, populiștii eșuează. America Latină a anilor 80-90 arată exemplele falimentului populismului în Argentina, Brazilia, Chile, Peru, Mexic. Degringolada din Venezuela se află în derulare. Trumpismul apare la orizont ca un ,,model” grefat pe cea mai puternică economie a lumii. Va fi un final de mandat sub supravegherea FMI, avertizează minți mai lucide care nu cad în plasa promisiunii unor investiții de 1.000 de miliarde de dolari în infrastructură și a protecționismului. Populismul captează simpatia poporului, dar nu rezolvă problemele poporului, lovind ca un bumerang în cei seduși cu promisiuni poleite ca bomboanele butaforice aninate în pomul de Crăciun.