Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
'Nu problemele ne provoaca suferinta, ci gandurile noastre legate de probleme', spune Katie Byron, autoarea cartii 'Cine ai fi TU fara povestea TA?' (Ed. For You). Sigur ca toti marii initiati ai lumii, ca si religiile si chiar stiinta ne spun ca gandurile ne creeaza realitatea, dar Katie Bayron propune ceva cu totul special; o meditatie prin gandire, o investigatie a propriei minti, care ascunde adevarul de noi insine. Sau, mai bine spus, noi ascundem adevarul de noi. Iar adevarul ce ni se dezvaluie, punandu-ne propria minte sub semnul intrebarii, este acela ca gandurile dureroase sunt cauza suferintei noastre. Katie Bayron a suferit de depresie timp de doi ani, a fost chiar internata intr-un sanatoriu pentru femei. Ea a descoperit intr-o zi ca suferea atunci cand credea in gandurile ei si suferinta inceta, ba chiar se trezea bucuroasa cand nu mai credea in ceea ce-i spuneau gandurile. 'Am descoperit ca suferinta este optionala', marturiseste Katie si, mai mult, o demonstreaza.
Procesul de investigatie a propriei minti propus de Katie contine patru intrebari, care pot si trebuie puse oricarei afirmatii mentale, posibil creatoare de suferinta si stres. Intrebarile sunt acestea: 1) Este adevarat? 2) Poti fi absolut sigur ca-i adevarat? 3) Cum reactionezi atunci cand crezi acest gand? (n.n. – ce simti, ce sentiment ai?) 4) Cine ai fi tu fara acest gand? Procesul presupune, in acelasi timp, sa intorci gandul sau afirmatia respectiva: 1) Catre tine insuti. 2) Catre celalalt. 3) Catre un inteles opus (iar aici trebuie sa cauti trei exemple clare despre cum aceste intoarceri pot fi reale in viata ta). Ceea ce se intampla devine de-a dreptul tulburator si fascinant, caci incepi sa te clarifici si sa vezi ca lumea pe care o judeci iti arata ceva despre tine insuti. Lumea este o oglindire a propriei minti, este imaginea proiectata a gandurilor tale. Cand vezi cine sunt ceilalti, ce sunt ei sau cum sunt ei tu vezi cine, ce si cum esti tu. Punand intrebarile in forma propusa de Katie proiectia nu mai este doar o afirmatie, nu mai este doar ceva ce stim ca se intampla, ci ne aflam in fata dovezii, a demonstratiei si in perimetrul adevarului gol golut.
Toate credintele umane pot fi supuse acestui proces de investigare mentala, putem medita la orice problema, de la problemele de sanatate pe care le avem pana la cele legate de iubire, de intelepciune, de bucurie, de suferinta, de indiferenta, ordine, haos etc. Cele mai marunte afirmatii sau judecati de tipul 'partenerul nu ma iubeste', 'copilul este arogant si obraznic', 'nu sunt in stare sa fac ceva bun in viata asta' etc. pot fi trecute prin procesul amintit, asa incat izbutim sa gasim in ele adevaratele afirmatii ale mintii noastre, precum si dorintele sau nevoile nerecunoscute, dar mai ales adevarul care ne elibereaza de suferinta. Simpla intrebare 'Poti fi absolut sigur ca-i adevarat?' te asaza in fata unui adevar esential si anume acela ca nu poti fi niciodata absolut sigur ca ceva este adevarat. Totusi, noi reactionam, noi devenim maniosi, iritati, suparati, uram, detestam, suntem ostili si judecam aspru pe baza afirmatiilor mintii si asta pentru ca noi credem ca ele sunt absolut adevarate.
Eroarea esentiala a gandirii ar putea fi chiar aceea ca absolutizam afirmatiile, absolutizam ceea ce credem, iar absolutizarea credintelor ne da motivatiii pentru suferinta. Iata de ce as spune ca-i o revelatie chiar si intrebarea simpla 'Esti absolut sigur ca-i adevarat?'. As spune ca raspunsul 'Niciodata nu esti absolut sigur in privinta nici unui lucru' relaxeaza fiinta, mintea, gandurile si ne ajuta sa ne eliberam de o multime de perceptii zgomotoase, dureroase si grave, care ne ocupa mintile si ne justifica starea de suferinta. Mintea noastra pare a fi cheia care ne scufunda in confuzie si tot prin ea putem ajunge la claritate si la adevar. Ea ne poate dezvalui, in cele din urma, ca suntem victimele propriului mod de a gandi.
Ceilalti ne oglindesc si prin aceasta ne ajuta sa ne descoperim adevaratele nevoi, dorinte, vise sau asteptari, indiferent ca ceea ce fac pare bun sau rau, urat sau frumos! Lumea-i in mintea noastra, in perceptii si, ca o consecinta, ceea ce ne face sa suferim intr-adevar este ceea ce gandim despre lume sau despre noi, nu ceea ce este 'absolut sigur ca-i adevarat', de vreme ce nu suntem siguri ca ceva e absolut adevarat.
