x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Povești despre sfinți

8
Autor: Cristian Crisbăşan 07 Noi 2013 - 13:19
Mi-am scutit ambii copii, chiar de la începutul "carierei" lor de elevi, de așa zisele "ore de religie". "Materie" despre care deși legea învățământului spune că este facultativă, este trecută automat în programă și poți să scapi de ea doar dacă faci cerere la director. Dacă nu-l "scutești" de religie, elevul ia absențe, i se scade nota la purtare, poate rămâne corijent și poate fi chiar exmatriculat. Asta chiar dacă este un elev de nota 10 și nu are alte absențe. În mod normal, orele de religie ar fi trebuit organizate doar la cererea părinților care vor asta și ar fi trebuit puse în orar ori prima oră, ori ultima, pentru ca elevii care nu le frecventează să poată veni mai târziu la cursuri sau pleca mai devreme. Dacă ora de religie se află în mijlocul orarului, copilului nu i se oferă activități alternative. Este separat de colectiv și lăsat să deseneze sau să citească, dar în aceeași clasă. Iar el aude fără să vrea "predicile" așa zișilor profesori de religie. Este o rușine că într-o țară care a dat lumii unul dintre cei mai mari istorici ai religiilor, Mircea Eliade, și pe strălucitul său discipol, Ioan Petru Culianu, la orele de religie se face prozelitism creștin-ortodox, inducându-se în același timp copiilor disprețul pentru "ereticii" din alte religii. Ceea ce este extrem de toxic. 

Într-o zi, după ore, fiul meu m-a întrebat ce este acela un creștin. Era joi, când ora de religie este pusă între ora de educație tehnologică și cea de engleză. Iar el auzise ce vorbea profesorul de religie în clasă. Am început să-i explic ce este credința, ce este religia, ce sunt ateii, agnosticii, credincioșii, care sunt marile religii. Și, ca să-i fac o analogie pe înțelesul lui, i-am spus că credința este una singură, așa cum și muzica este una singură, dar ambele se împart pe genuri. Și așa cum există mai multe feluri de muzică, există mai multe feluri de religii. Și că este absolut OK să-ți placă un singur gen de muzică sau mai multe sau toate și că ele nu se exclud unul pe altul. I-am mai spus că, de exemplu, musulmanii pot să aibă mai multe soții, dacă vor și-și permit să le întrețină și că asta este absolut normal, pentru că ei sunt tot oameni și trebuie să le respectăm felul de viață. I-am mai spus că ceea ce este cu adevărat important este să nu faci rău, să nu furi, să nu minți, să nu ucizi, să nu distrugi natura și viețuitoarele și să nu îi exploatezi pe cei mai slabi ca tine, ci să-i ajuți, dacă poți. Și că astea sunt valori respectate de toate religiile. Și mai ales i-am spus că nu trebuie să-l desconsideri pe cel care are altă credință decât tine, ci mai degrabă să încerci să-l înțelegi, dacă vrei să te înțeleagă și el pe tine. Și fiul meu mi-a spus:

- Ei, tati, dacă domnul profesor de religie ar vorbi ca tine, poate l-aș asculta și eu. Că el nu spune decât povești despre sfinți, atât.
 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de