Povestea unui invingător

Intr-una dintre zilele cănd autorităţile ii sfătuiau pe cardiaci să bea multe lichide şi să nu plece de acasă, iar la televizor apărea un cetăţean care-şi prăjea omleta pe asfalt, am rămas cu privirea, ca trăsnit, pe unul dintre muncitorii care trudeau ca ocnaşii, in plin soare, la o linie de tramvai.

Intr-una dintre zilele cănd autorităţile ii sfătuiau pe cardiaci să bea multe lichide şi să nu plece de acasă, iar la televizor apărea un cetăţean care-şi prăjea omleta pe asfalt, am rămas cu privirea, ca trăsnit, pe unul dintre muncitorii care trudeau ca ocnaşii, in plin soare, la o linie de tramvai.


Lăsănd la o parte faptul că nu-i o fericire să spargi betoane pe arşiţă nici dacă eşti un mascul inalt şi vănjos, lucrătorul la care mă uitam era scund, strămb şi nevolnic.

Ce mai incolo, incoace, un om pentru care viaţa nu putea fi decăt un lung şir de amărăciuni, iar spartul betoanelor, poate cel mai mic dintre ele. Deşi nu era tocmai cuviincios ce-mi trecea prin minte, nu am reuşit să-mi reprim un gănd, şi anume că spermatozoidul din care se născuse mititelul invinsese in intrecerea dură cu alte căteva milioane de spermatozoizi. Cu siguranţă că, in milioanele de spermatozoizi invinşi, căteva sute de mii ar fi fecundat, cu un alt rezultat, mult mai bun, ovulul, dar uite că biruise bicisnicul care avea să trimită pe lume un om fără nici o şansă la următoarea intrecere. Aceea care dura o viaţă şi işi hotăra adesea perdanţii de la inceput.


Un film american debuta cu povestea unui spermatozoid, relatată de el insuşi. Era o comedie, care continua cu micul roman de nouă luni al bebeluşului şi ieşirea acestuia la lumină, iar apoi cu alte izbănzi şi poticniri din copilărie şi din viaţa de adult. Statistic privind lucrurile, omenirea e sută la sută creaţia unor miliarde de miliarde de spermatozoizi victorioşi. Statistic vorbind, doar victoriile in cele două războaie mondiale au produs la fel de multă nefericire pe cap de invingător. Nu ştiu dacă medicina va reuşi să urmărească vreodată de aproape cursa unui spermatozoid cu destin de căştigător, dar aş citi cu sufletul la gură romanul unei astfel de intreceri, cu milioane de competitori, scris de un doctor cu simţul umorului şi al dramei, in egală măsură.


După ce a venit autobuzul şi l-am pierdut din ochi pe nefericitul care spărgea cu pichamărul la betoane, pănă ce incepea să-i fiarbă creierul şi să vadă inceţoşat, m-am uitat, cu un sentiment confuz, de ştiutor care, in afară de faptul că ştie, n-are nici o putere la lumea de pe stradă. Am fost invăţaţi cu ideea că destinul şi-l mai face şi omul, dar ce destin să-ţi faci cănd te naşti din capriciul unei intreceri unde nu invinge cel mai bun? Iar dacă cel mai bun spermatozoid din zeci de milioane a fost totuşi acela din care a ieşit omuleţul scund, strămb şi nevolnic, ce destin să-şi mai rostuiască bietul de el?