Poveşti cu recidivişti şi încă neamprentaţi

Decibelii au dat în clocot pe la tocşoaiele fotbalistice ale finalului de săptămână. Întâmplările din primele două etape ale returului au lovit dur în lenea bovină a optimiştilor, a celor care propovăduiau ideea unor confruntări încrâncenate, dar curate. Acum, când taraba primei divizii şi-a dat jegul pe faţă, dihăniile bipede au luat foc. Nici nu mai poţi distinge între hoţi şi păgubiţi.

Toţi ţipă ca din gură de şarpe, sunt toţi o apă şi-un pământ. În situaţia în care tentaţia fraudei are caracter metastazic, diferenţa de tratament este impusă doar de categoriile de greutate. Caimacul scandalurilor este luat   de grangurii cărora le dă mâna să facă japcă pe faţă, discuţiile despre ciorditorii prafului de pe tobă trecând în plan secund. Dar şi în judecarea inculpaţilor care aparţin aceleiaşi categorii de greutate apar interpretări nuanţate subiectiv, în funcţie de antecedente. Pentru aceleaşi fapte, echipele care au în spate istorie grea beneficiază de un tratament mult mai sever decât echipele care nu au apucat încă să fie amprentate.

Dinamoviştii au fost puşi cu capul pe tăietor după meciul de la Mediaş. Mânia generală a atins cote paroxistice. Discursurile acuzatoare beneficiază de documentarea bogată care populează amintirile. Sunt scoşi de la naftalină şi lustruiţi cu hărnicie epoleţii ticăloasei miliţii. Sunt exploatate şi aptitudinile de bagajist ale lui Tiberiu Lajos. Cel despre care se povesteşte că ar fi măsurat capacitatea unui autocar de-al dinamoviştilor folosind ca etalon nişte lăzi cu vin. Prestaţiile precedente ale arbitrului şi excesul de fudulie din discursurile finanţatorilor dinamovişti sporesc consistent frişca scandalului. Nu spun că în spatele umpluturii subiective nu stă o realitate condamnabilă. Chiar frauduloasă. Compar însă tratamentul aplicat dinamoviştilor cu cel de care beneficiază, de pildă, CFR. Încă neamprentaţii de Cluj au trecut pe lângă o grea încercare în meciul cu CS Otopeni doar pentru că încă neamprentatul Mugurel Drăgănescu nu a acordat penalty la faultul lui Nuno Claro asupra lui Liviu Ganea. Evenimentul a fost trecut însă cu vederea de parcă nici n-ar fi existat. De aceeaşi “ignorare” au beneficiat multe alte arbitraje care au dus pe val CFR-ul în campionatul trecut. De ce? Doar pentru că echipa clujeană n-a avut timp să acumuleze antecedente? Poate fi şi aceasta o explicaţie. Mă tem însă că ea ar fi mult prea nevinovată în raport cu realitatea de fapt. Vom vedea!

Exemplele cu neamprentaţi şi recidivişti pot continua şi ele acuză un subiectivism păgubos. Dar, atât! Grave sunt faptele care alterează fraudulos competiţia. Marian Iancu afirma, înaintea debutului, că în retur se va juca un fotbal curat. Acum revine, vorbeşte despre nenorociri şi tentaţia banilor mulţi. Abia acum are dreptate. Dacă potera ar catadicsi să acţioneze, să acţioneze de-adevăratelea, vânatul ar fi mai gras ca niciodată.