Premier avem oricum, ne trebuie o premiera

Cu sau fara anticipate, economia trebuie eliberata de sub jugul politicii.

Nu stie barbatul ce stie tot satul: guvernantii au aflat de la ziaristi ca joaca fara voia lor intr-o sceneta scolara regizata de opozitie. Cand penelistul Gigel se cearta cu pedistul Costel, iar presa ingroasa cu buna stiinta nuanta si zice ca "Gigel l-a facut prost pe Costel", iar Costel se rascoleste ca "nu-i fraierul lui Gigel", ambii ajung exact unde-si doreste PSD.

In urma cu o luna-doua asistam la o disputa premier-presedinte, in prezent se poate discuta de un conflict PNL-PD. Iar daca zilele astea se dovedeste mai bine decat in alta perioada ca Alianta nu are de fapt nici o parghie la indemana, se ajunge exact la ceea ce anticipam anul trecut: atata timp cat PSD detine puterea economica, e o bagatela sa-si faulteze adversarii. Curtii Constitutionale i-a luat fix 10 minute ca sa arunce in ridicol o zbatere de 10 luni pe tema presedintiei celor doua Camere ale Parlamentului. Sindicatele ies in strada ca femeile irakiene, cu centuri de pretentii explozive, ca sa arunce inflatia in aer. Liderii opozitiei, travestiti in editorialisti, critica excedentul din contul trezoreriei, de parca la vremea lor n-ar fi facut fix la fel.

Dar sa lasam in urma cobele vechi. Putem actualiza prezicerile sumbre, observand ca planul actualilor guvernanti de a submina puterea economica a PSD - prin introducerea in schema a concurentei straine - e pe cale sa dea gres. In locul slabirii puterii baronilor centrali si locali, a baronetilor sindicali si a breslelor, ne indreptam mai degraba spre alegeri inainte de termen. Anticipate pe care nu-i clar daca le-ar castiga PSD, dar care ar putea duce la ruperea Aliantei PNL - PD. Asta-i toata miza din spatele piesei de trei parale cu "transmiteti-i lu’ Gigel ca eu, Costel, nu-s prostul nimanui".

Desigur, acest colt de pagina este rezervat de regula comentariilor economice, dar ce se poate scrie despre contextul economic al anului 2006 cand politichia a incalecat economia?! Ceea ce stiam inainte sa se dea totul peste cap era ca anul viitor ar fi trebuit sa se treaca greutatea pastrarii echilibrului macroeconomic de pe politica monetara pe cea fiscala, aceasta din urma avand avantajul unei temperari simultane a inflatiei si deficitului extern, nu o domolire a preturilor prin aprinderea importurilor, ca in ultimii doi ani. A doua directie strategica ar fi fost mentinerea Romaniei intr-un acord cu FMI si "preluarea" monitorizarii de catre UE dupa 2007.

Acum insa, daca se intrevad anticipate, banca centrala va ramane inca o data singura in lupta cu inflatia si nu se stie ce va mai inventa, fiindca deja nu se mai intelege nimic din ceea ce face. Iar daca nu ne-a placut acordul cu FMI, pentru ca ne limita investitiile in infrastructura, n-avem decat sa le dam banii de sosele si de scoli capitalistilor autohtoni, care militeaza pentru un deficit bugetar mare, si sindicatelor, care cer inflatie.

Asadar, daca anul 2006 a devenit impredictibil din punct de vedere economic, ceva-ceva se poate intelege totusi din jocul politic de-a mama si de-a tata: se reia ciclul fara de sfarsit. Sindicalistii vor salarii, Guvernul gaseste niscaiva drumuri si poduri de terminat, ca sa iasa la vopsea cu obiectivul de crestere economica, BNR sare ca arsa cand vede ca salariile ii pericliteaza tinta de inflatie, analistii straini sau chiar FMI vin sa dea o mana de ajutor si emit comunicate de avertizare, iar la final se vede ca nimic nu-i suficient de durabil - nici cresterea, nici inflatia, nici veniturile.

Si totusi, Guvernului i-a mai ramas ceva de facut: sa moara eroic, cu grevistii de gat. Daca e constient ca sindicatele au iesit in strada pentru ca lor si firmelor care traiesc din subventii implicite li se pregatea taierea creditelor cu dobanda zero, atunci ar trebui sa nu mai permita ca majoritatea muta sa subventioneze minoritatea tare-n gura si-n pile politice. Daca palatul Victoria cedeaza insa presiunilor pietei din fata, inseamna ca n-avem nevoie sa inventam straini dusmanosi: ne putem ruina colectiv prin noi insine.