Premierul e gata de confruntarea finala

Ce l-a apucat pe Calin Popescu Tariceanu sa-l primeasca pe Dinu Patriciu intr-o chestiune fara nici o legatura cu prerogativele sale?

Viata noastra politica ne-a facut cadou ieri, 9 noiembrie 2005, o premiera postdecembrista. Un om de afaceri aflat sub ancheta penala a cerut si a obtinut o audienta la Guvern pentru a se plange de tratamentul la care-l supune Justitia. Surpriza acestui gest inexplicabil - dat fiind ca de la Revolutia franceza din 1789 separatia puterilor in stat e un principiu stiut si asimilat pana si de sugarii intr-ale democratiei - a fost cu atat mai mare cu cat omul de afaceri nu e nimeni altul decat Dinu Patriciu, cel pentru care premierul Calin Popescu Tariceanu l-a sunat pe procurorul general.

Intrebare legitima: Pentru ca un cetatean sa beneficieze de o audienta la un sef de institutie, nu e suficient s-o ceara. E musai ca si seful institutiei sa i-o acorde. Ce l-a apucat pe Calin Popescu Tariceanu sa-l primeasca pe Dinu Patriciu intr-o chestiune fara nici o legatura cu prerogativele sale? Nu si-a dat seama ca risca sa intareasca in opinia publica imaginea de prizonier al unui grup de interese, imagine la care a lucrat si lucreaza din plin Traian Basescu?

Fireste ca si-a dat seama. Ba, mai mult, a facut-o dinadins. Si din doua motive:

a) sunt semne ca Dinu Patriciu ar putea fi arestat. Singura cale de a contracara o asemenea masura ramane transformarea cazului intr-un urias scandal politic, dupa formula practicata in Rusia de Hodorkovski. Audienta de la Guvern s-ar inscrie in aceasta politica;

b) Calin Popescu Tariceanu e gata de ultima etapa a razboiului cu Traian Basescu. O dovedeste Declaratia sa politica din Parlament.

Declaratie care tradeaza pregatiri infrigurate de confruntare din partea premierului:

1.) straduindu-se sa transforme conflictul Guvern - Presedintie intr-un posibil conflict Parlament - Presedintie.

De aici, folosirea tribunei Parlamentului pentru a-i replica lui Traian Basescu insistenta pe faptul ca "Guvernul si primul-ministru sunt responsabili in primul rand in fata Parlamentului" (si nu a Presedintiei, se intelege!);

2.) afirmandu-si solemn, raspicat, la nivel national, solidaritatea cu Dinu Patriciu. Domnia-sa a declarat ca, "evitand sa dea acest telefon" ar fi insemnat "sa accept un abuz", pentru a-mi pastra "propria imagine".

Semnal clar al stradaniei de fidelizare a liberalilor si in general a oamenilor din jurul sau. La o adica nu va sovai sa sara in ajutorul amicilor sai aflati la ananghie. Chiar asumandu-si riscul unor consecinte pentru destinul sau politic.

O fidelizare considerata necesara de premier in razboiul tot mai crancen dintre cele doua Palate.

- readucand in discutie intamplarile din noaptea de 26 spre 27 mai si din ziua de 27 mai 2005: retinerea lui Dinu Patriciu, eliberarea de catre instanta, dialogul de cinci ore cu Traian Basescu.

In replica la dezvaluirile privind telefonul dat procurorului, Calin Popescu Tariceanu sugereaza implicarea lui Traian Basescu in retinerea lui Dinu Patriciu.

Actiunea premierului din aceste zile nu e rezultatul unei rataciri de moment. Aceasta deoarece:

1) se bazeaza pe sprijinul manifest al unor importante forte politice: grupul Patriciu din PNL, caruia i s-au alaturat toti liberalii nelinistiti de manevrele lui Traian Basescu, identificate ca lovituri impotriva partidului in ansamblu, partenerii de Coalitie, unii afirmandu-si deja solidaritatea prin declaratii publice, PSD, care i-a promis un sprijin discret in cadrul unor intalniri de taina;

2) se inscrie intr-o politica indiscutabila adoptata de Calin Popescu Tariceanu dupa ultimul momentul cand Traian Basescu i-a luat locul la Comitetul de urgenta pentru inundatii. O politica de ofensiva cu evidente note de agresivitate atat in raporturile cu PD, cat si in raporturile cu Presedintia.

Calin Popescu Tariceanu da semne ca e gata sa-si vanda scump pielea. Ramane de vazut daca Traian Basescu e constient de acest lucru.