Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am citit că Premiul (în memoria lui) Nobel pentru Economie a fost acordat pentru combaterea sărăciei. Și imediat secretarul general al Partidului Comunist din India, Sitram Yechury, și-a felicitat conaţionalul, pe laureatul Abhijit Banerjee. Soția lui Banerjee, Esther Duflo, de origine franceză, e la 46 de ani cel de-al doilea câștigător al distincției și cel mai tânăr din istorie, după ce a fost consilier al președintelui Barack Obama pe probleme de dezvoltare. În fine, al treilea economist care a obţinut Nobelul economic se numeşte Michael Kremer, profesor la Harvard, ceilalţi doi predând la Massachusetts Institute of Technology (MIT).
Ceea ce mă miră pe mine e de ce viitoarea laureată Nobel nu l-a sfătuit pe președintele afro american - rămas în memoria conaționalilor săi pentru Obamacare - să sugereze Franței, ca alături de Germania, să facă o Uniune Europeană mai mică, cu Olanda, Belgia, Austria și Luxemburg, pentru a propune, ulterior, Statelor Unite să adopte moneda unică.
Păcat că n-a avut această idee, care ar fi trebuit să vină unei elite cu preocupări economice, o iniţiativă ce ar fi vizat perspectiva globală, fiindcă tematica pentru care a obţinut Nobelul oricât ar încerca discursul de inspiraţie socialistă să susţină, nu merge în această direcţie.
Ceea ce-i indubitabil însă este că respectivul discurs e politically correct, cei care au primit Nobelul sunt simpatici şi senini cu ceea ce susţin şi politicienii îşi văd mai departe de îndeletnicirile lor pe bază de QE şi îndatorare. Partea interesantă e că în ciuda idealurilor enunţate şi a luptei contra sărăciei, pentru binele umanităţii şi planetei, ierarhia de valori rămâne tot strâmbă şi e ţinută aşa de cei care pun statul social mai presus de meritocraţie.
Iar concluzia ce se poate trage e că nici Premiul Nobel nu mai e ceea ce a fost, dar asta nu neapărat din cauza celor ce doresc să recompenseze merite, ci a "materialului" cu care lucrează şi care mai aduce doar vag cu o elită. Celor ce recompensează li se poate imputa un singur lucru, faptul că nivelul lor de conştiinţă e posibil să fie mai mare decât al celor pe care îi premiază.
