E evident ca, de aceasta data, pentru omul Calin Popescu Tariceanu, guvernatorul BNR a fost un mai bun presedinte de tara, decat Basescu, iar pentru premierul Tariceanu, acelasi Mugur Isarescu s-a dovedit a fi un aliat constant si activ in lupta cu: inflatia, degradarea economica, lipsa regulilor in mediul financiar. Si doar asta e important pentru noi. Restul e gargara!
In plina tensiune sindicala, premierul Tariceanu primeste o nesperata gura de oxigen, de la cine s-ar fi asteptat mai putin, stiuta fiind discretia persoanei in cauza si a institutiei pe care o conduce.
Incoltit din toate partile, Calin Popescu Tariceanu era, mai ieri, pe punctul de a claca. Politic, relatiile sunt cum nu se poate mai rele, presedintele il vaneaza la fiecare colt de palat, adversarii sunt mai incrancenati ca niciodata, telefonul dat pentru prietenul sau, Dinu Patriciu, l-a facut sa piarda si din simpatia publicului.
Si, cand ne intrebam ce-ar mai putea sa i se intample fruntasului liberal, intr-un amarat de an de prim-ministru, cu valuri de inundatii si aviare cat cuprinde, brusc au dat buzna grevele, mitingurile, amenintarile sindicale. Toate de-odata.
Invatamantul e in a doua saptamana de greva - cea mai lunga de la Revolutie incoace - sindicatele de la metrou intind nervii bucurestenilor si-asa ingroziti de traficul din ce in ce mai intens din Capitala. Functionarii publici au si ei nemultumiri iar minerii lui Condeescu, tineti-va bine!, se pregatesc sa vina la Bucuresti, intr-o delegatie de vreo zece mii de suflete. Sa planteze panselute, fireste!
In tot acest tablou, mai mult decat infricosator pentru premier, cand doar o minune l-ar mai fi putut salva, a venit si salvarea lui. Nu de la 961, ci de la Banca Nationala. Minunea a capatat chipul grizonat al guvernatorului BNR, cel care, dintr-o suflare, a spulberat toate ursitoarele negre, care nu-l lasau sa doarma pe Tariceanu.
Potiunea aruncata de Mugur Isarescu peste focul sindical contine ingrediente precum: inflatia, cursul de schimb, cresterea economica, stabilitatea, creditarea. Ce va face de anul viitor, ne-a dat de inteles. Va fi la fel de neindurator si chiar mai mult decat atat. Ce spune insa? Pe sleau, ca relaxarile in domeniul politicii salariale nu fac altceva decat sa amane orizontul cand masurile pentru limitarea creditarii vor fi ridicate - ceea ce asteapta toti romanii.
In plus, ca majorarile salariale creeaza inflatie, iar singura metoda de reducere a cererii agregate este limitarea consumului pe veniturile viitoare, adica pe credit, efectele masurilor luate de BNR urmand sa se vada in trei-sase luni de la adoptare. Totodata, guvernatorul mai avertizeaza ca impactul asupra inflatiei este diferit, in functie de modul in care sunt repartizate cheltuielile bugetare suplimentare, reprezentand 1% din PIB. Astfel, sumele orientate catre proiecte de infrastructura, spre deosebire de majorarile salariale, nu creeaza inflatie. Acordarea tuturor solicitarilor salariale ale sindicatelor ar avea un impact serios asupra inflatiei, ne mai pune in garda Isarescu.
Sunt exact declaratiile de care premierul Tariceanu avea nevoie. Este exact ceea ce voia primul ministru sa auda o natiune intreaga, de la o voce autorizata si in care romanii au incredere. Faptul ca Mugur Isarescu si-a asumat preluarea unei parti din furia sindicala asupra sa, degajandu-l pe Tariceanu, poate fi interpretat si ca un gest amical, dar si ca unul absolut interesat: guvernatorul nu poate accepta, cu nici un chip, derapajul finantelor noastre,
si-asa intr-un echilibru fragil.
Si, in vreme ce presedintele numai solidar nu a fost cu premierul, in timpul acestor conflicte sindicale, ba a mai si pus gaz pe foc, la negocierile cu sindicalistii din Educatie, aratandu-se de partea lor, de dragul conservarii imaginii, Mugur Isarescu ne aduce cu picioarele pe pamant si restabileste calendarul politic si, mai ales, prioritatile.
E evident ca, de aceasta data, pentru omul Calin Popescu Tariceanu, guvernatorul BNR a fost un mai bun presedinte de tara decat Traian Basescu, iar pentru premierul Tariceanu, acelasi Mugur Isarescu s-a dovedit a fi un aliat constant in lupta cu: inflatia, degradarea economica, lipsa regulilor in mediul financiar. Si doar asta e important pentru noi. Restul e gargara!