Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vineri, pe piaţa valutară, leul a incheiat o săptămănă ce nu i-a fost tocmai favorabilă. Se adevereşte ce-au prezis Casandrele, că moneda noastră va avea un sfărşit de an negru? O judecată sănătoasă - şi serioasă - nu admite verdicte pe baza analizei unei singure săptămăni, şi nici măcar pe baza analizei unei singure luni. E nevoie să fie judecate serii lungi de fapte şi de cifre.
Să vedem totuşi ce s-a intămplat săptămăna trecută. Voi nota că, in toată zona noastră, pe pieţele valutare vecine, monedele locale s-au depreciat vineri.
Aici ar putea veni replica: "Aşa este! Dar in timp ce deprecierile monedelor locale au atins cote relativ mici, de 0,23 la sută in Polonia, 0,33 in Ungaria, 0,19 in Slovacia şi 0,18 in Turcia, căderea leului a fost de 1,1". Poate fi insă relevantă o singură zi? Fireşte că nu. Pentru că şi celelalte monede au suferit deprecieri drastice, numai că in alte zile: in Ungaria - 1,14% pe 7 septembrie; in Turcia - 1,49% tot pe 7 septembrie; in Slovacia - din zece zile bancare, moneda s-a depreciat in şapte zile; in Polonia, in ultimele zece zile, scorul a fost egal: cinci la cinci. Dacă extindem insă analiza la scara intregului an, vom constata că, in vreme ce in ţările din zonă monedele locale au suferit numeroase deprecieri de peste 1 la sută pe zi, ajungănd pănă la 2 sau aproape de 3 la sută, leul a avut căderi nesemnificative şi creşteri relevante. Era de aşteptat, aşadar, să urmeze o perioadă de inevitabile corecţii.
Respectivele corecţii, anticipate de altfel, au stărnit intrebări emoţionale in cercurile unor analişti: "A intervenit Banca Naţională?" Sau: "Va interveni in zilele următoare?" Banca Centrală nu i-a ajutat să năruie dilema. Repetănd poate plictisitor: "Nu comentăm intervenţiile de pe piaţa valutară". Nu din secretomanie. Motivul e altul: pentru a nu influenţa piaţa; sau, mai exact, pentru a n-o deruta". Adevărul este că nici o bancă centrală nu-şi comentează intervenţiile pe piaţa valutară. Şi pentru că tot am invocat insistenţa cu care BNR repetă anumite precizări, voi reaminti că intrebări adresate acum căteva luni Băncii Canadei - dacă a intervenit ori nu - mai aşteaptă şi acum răspunsul. Revenind la intervenţiile BNR, voi nota că ele n-au aproape niciodată o ţintă de curs. Ţintele sunt altele. Intăi şi intăi, BNR intervine ca să adune rezervă. Fiindcă rezerva e principalul criteriu al credibilităţii unei economii. Mai ales in condiţiile ţării noastre, unde importurile devansează puternic exporturile şi induc riscuri in balanţa plăţilor externe, in orice moment rezerva trebuie să egaleze 4-6 luni de importuri. Mai degrabă şase luni, pentru a evita riscul oricăror derapaje. Apoi, de vreme ce rezerva este dependentă, intr-o anumită măsură, de fluctuaţiile pasivelor valutare din băncile comerciale, este inţelept ca BNR să-şi asigure o cantitate adecvată de valută. In sfărşit, mai e şi nevoia ca in orice moment să existe soluţii optime pentru problemele ce ar putea să apară in condiţiile creşterii datoriei externe pe termen scurt, scadente in cursul unui an. Dacă leul a devenit convertibil, atunci să fie cu adevărat convertibil; aşa că oricine, in orice clipă, are nevoie să schimbe lei pe valută trebuie să găsească valuta solicitată.
Şi o va găsi intr-adevăr numai dacă rezerva BNR este indestulătoare. Nu intămplător, unele bănci centrale chiar aşa se numesc: bănci de rezerve.
Leul nu este in faţa pericolului unei căderi drastice. Căt priveşte insă emoţia creată de intervenţiile sau neintervenţiile Băncii Naţionale, important este tocmai faptul că poate să intervină. Oricănd. Ar mai fi de notat că toate băncile centrale din lume, din America şi pănă in Japonia, intervin pe piaţa valutară. Şi intervin fie pentru a-şi face acumulări de rezerve valutare, fie pentru că de multe ori jocul cerere-ofertă este supus unor presiuni
conjuncturale.
Rezerva BNR a fost agonisită printr-o politică raţională. Banca Naţională a acumulat continuu valută, ajungănd la cifre record, tocmai prin intervenţii periodice; frecvente pănă in noiembrie 2004, rare de atunci incoace, dar posibile in orice clipă. Suntem azi in situaţia de a avea un stoc de valută care să-i asigure economiei o credibilitate in creştere. A-i adăuga acestei rezerve noi cantităţi de valută e un lucru obişnuit. La noi există insă această meteahnă, ca lucrurile obişnuite să fie judecate cu argumente neobişnuite. Legea ii dă dreptul Băncii Naţionale să intervină pe piaţa valutară, mai mult,
să-şi aleagă momentul in care s-o facă fără să sune goarna. Desigur, poate interveni inclusiv ca să păstreze stabilitatea pieţei valutare şi important este că: 1 - are capacitatea să intervină; 2 - de fiecare dată a făcut-o bine; 3 - in anii din urmă, Banca Naţională a dovedit că poate să obţină, in aceste intervenţii, cu bani puţini efecte mari.
Şi incă un detaliu semnificativ: au apărut zvonuri că investitorii străini işi retrag capitalul. Dar pe orice piaţă, indeosebi pe cele de bani, investiţia de portofoliu vine şi pleacă. Banii care intră in investiţiile de portofoliu sunt din fonduri care aleargă de pe un continent pe altul, de la un capăt al planetei la altul. Aşa aleargă aceşti bani. Sigur, important este ca piaţa romănească să fie tare şi să reuşească să menţină, prin atractivitate, banii care vin. Nimeni nu poate să-i menţină insă pe toţi. Şi-n America, şi-n Japonia, banii nu doar intră; ei şi fug. Aşa-i capitalul, rătăcitor. Şi aici trebuie consemnat un fapt pozitiv: piaţa romănească este capabilă, in clipa in care capitalul pleacă, să garanteze schimbul valutar. Investitorii vin aici cu dolari sau cu euro, ii schimbă in lei, fac investiţii de portofoliu in piaţa romănească, iar cănd ei cred că este cazul să se retragă iau leii, ii schimbă in valută şi pleacă in altă parte. Pe piaţa romănească nu există nici un fel de bariere in calea acestei mişcări. Iar rezerva internaţională a BNR este in acest sens o garanţie. Pentru că dacă n-ar exista această capacitate de schimb, investitorii n-ar veni. Faptul că vin, că pleacă şi că pot să plece, pentru că li se asigură schimbul de lei pe dolari, pe euro sau pe alte valute, este o notă bună pentru piaţa romănească, un semnal pozitiv pentru investitorii străini. Căt priveşte insă preţul leului, in raport cu euro şi cu alte valute-suveran este verdictul pieţei. Repet: banca centrală nu are o ţintă de curs valutar. Are doar ţinta de inflaţie.
Citește pe Antena3.ro
