Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Caracteristica comună a viziunii personajelor prezentate în carte este că piețele financiare se află în căutarea stării de echilibru. Care, aş vrea să completez, se atinge mereu pe alt nivel, iar acesta ar fi rolul benefic al dezordinii, nu al ordinii şi disciplinei, dacă ar fi să-l parafrazez pe Taleb. Şi Israel M. Kirzner ajunge la o astfel de concluzie în „Competition and Entrepreneurship” - cartea sa din 1973. Antreprenorul lui Kirzner se deosebește de cel al lui Schumpeter, pentru că acesta nu perturbă un echilibru, ci înlătură dezechilibrul.
„Piețele se află adesea în situații de dezechilibru, iar aceste situații pot produce profituri considerabile - care, de-a lungul timpului, vor depăși semnificativ pierderile care pot apărea când piețele sunt normale, echilibrate. Când spun evoluție dezechilibrată, haotică, vă rog să vă amintiți de cursul de statistică pe care probabil că l-ați urât. Mă refer la coada unei curbe normale de distribuție, în formă de clopot: evenimente extreme, cu creșteri sau scăderi ample, care se presupune că sunt foarte rare, dar care se întâmplă, de fapt, cu regularitate. Adică cu toții știm că lumea este haotică. Cu toții suntem conștienți că pot apărea surprize. Știm că a încerca să explici lumea printr-o curbă clopot perfect simetrică, printr-o distribuție normală, nu este prea inteligent... atunci de ce să nu-ți construiești o strategie de tranzacționare profitând de aceste lucruri?”, se afirmă în carte.
Cu precizarea că ceea ce numim clopotul lui Gauss are doar rolul de a înţelege mai bine lucrurile şi că schimbările în natură se produc nu gradual, ci în salturi, mai bine am discuta din nou de Efectul Lindy ce exprimă rezistența la ruptură a obiectelor în timp. Pe care Taleb îl leagă, în Skin in the Game, de „teoria fragilității”, deoarece vulnerabilitatea echivalează cu o „sensibilitate la dezordine” și ceea ce noi numim supraviețuire „e abilitatea de a gestiona dezordinea”.
Efectul Lindy corespunde duratelor de viață după o distribuție de probabilitate Pareto, conform căreia 80% din efecte sunt produsul a 20% din cauze.
În prefața cărții lui Covel, Cole Wilcox explică faptul că principiul 80/20 a devenit o regulă de bază: 80% din venituri provin de la 20% dintre clienți, 20% din clienți generează 80% din plângeri sau 80% din vânzări pot fi puse pe seama a 20% din angajați.
Wilcox continuă spunând că reușitele sportive aparțin, în majoritatea lor, unui număr redus de atleți de superclasă, nominalizările la premii sunt atribuite, în cea mai mare parte, unui număr redus de actori și chiar și în grădină 20% din păstăile de mazăre produc 80% din totalul cantității.
Această regulă a unui număr redus, dar esențial, observată de Pareto, e o lege a naturii ce descrie rezultatele întâlnirilor competitive dintre atomi, celule, animale, oameni, afaceri și națiuni.
Citește pe Antena3.ro
Un studiu realizat în intervalul 1986 - 2011, ce a analizat performanţa anuală a tuturor acţiunilor din Statele Unite, relevă că aproape 20% au fost neperformante şi-au pierdut 75% din valoare. Analog, 20% din acţiuni au generat rezultate peste medie. Restul, 60% nu contează, pentru că performanța lor a fost nesemnificativă. Astfel, principiul lui Pareto este bine evidenţiat, susţine Wilcox: în fiecare an, profiturile în exces sunt concentrate în jurul unui număr redus de acţiuni cu un nivel extrem de performanţă.
O altă analiză ce a avut ca obiect 105 pieţe futures în perioada 1990 - 2010 şi care a inclus acţiuni, obligaţiuni, mărfuri şi devize a constatat că, în medie, aproape 50% din pieţe au înregistrat noi recorduri istorice, pozitive sau negative, în fiecare an. Ca şi în cazul acţiunilor, aceste performanţe extreme sunt responsabile pentru majoritatea oportunităţilor de investiţii profitabile.
Ceea ce trebuie totuşi menţionat în legătură cu remarca lui Pareto este că dacă cu 20% din efort se poate obţine nota 8, e nevoie de încă 80%, pentru un plus de peste 20% - nota 10.
