Prognostic electoral

Şeful statului şi-a pierdut, de la o vreme, consecvenţa, s-a rătăcit gălăgios între dreapta şi stânga şi caută haotic un ponton ideologic la care să-şi priponească nava în derivă. Cu stolojanizarea democraţilor a dat greş, fiindcă lumea nu-l va socoti niciodată liberal. Aşa că, pe neanunţate, a cotit-o la stânga, o dată cu măgulirea senatorială a "Tribunului".

Oficial, campania electorală a început săptămâna trecută. Timid şi moale, într-un amestec pâclos de plictiseală şi temere. Neoficial, turnirul politicienilor nu s-a oprit deloc, căci "o societate liniştită nu e în firea omului". A omului Băsescu, desigur, agentul turbulent al societăţii noastre bezmetice. Potopit de sinceritatea-i demagogică şi populistă, "Râsu’-Plânsu’" României a scăpat o lacrimă eterică pe memoria Mareşalului, l-a pălmuit hăhăind pe Traian, adversarul său de temut, a îndemnat sindicatele, cu prefăcută îngrijorare, să-şi amâne protestele, l-a contrat patriotic pe deja plecatul ambasador Taubman, a clipit pişicher când a vorbit despre numirea viitorului premier... şi despre onestitate, mai bine tăcea! Să te cheme Traian Băsescu şi să le scoţi altora onestitatea pe nas, cu nişte cifre, şi alea mincinoase, e mai mult decât o gafă. E o necuviinţă tropăitoare, o obrăznicie sfruntată, neîntâlnită nici măcar în... Palestina. Gesturi electorale şi nu prezidenţiale, contradictorii şi şui. Şeful statului şi-a pierdut, de la o vreme, consecvenţa, s-a rătăcit gălăgios între dreapta şi stânga şi caută haotic un ponton ideologic la care să-şi priponească nava în derivă. Cu stolojanizarea democraţilor a dat greş, fiindcă lumea nu-l va socoti niciodată liberal. Aşa că, pe neanunţate, a cotit-o la stânga, o dată cu măgulirea senatorială a "Tribunului". A abandonat pe şest electoratul liberal, unul instruit şi tocmai de aceea anevoie de prostit, şi s-a gudurat pe lângă neamul lu’ Dorel, de la care, deunăzi, pe Valea Oltului, împrumutase fesul proletar, cizmele şi apucăturile de şantier.

Oricum, procentul de 20% din dreptul PNL e impenetrabil. åsta e şi motivul pentru care locatarul Palatului Victoria joacă atât de tare. În plină recesiune economică, tenacele Tăriceanu câştigă la bursa politică. După patru ani de vrăjmăşie şi cotonogeală cu balaurul din Deal, părelnicul Moliceanu a săltat partidul la o cotă nevisată altădată, iar de vreo doi ani dictează agenda celorlalte partide. Rămas singur în dreapta scenei politice, liderul liberal şi-a permis să se descotorosească chiar şi de 300.000 de posibili votanţi din rândul profesorimii. L-a interesat exclusiv să se arate în faţa naţiei ca om de stat responsabil, preocupat de soarta unei ţări încolţite de criza mogulilor mondiali. De neclintit, dacă e vorba de destinul patriei! Mişcarea a fost inteligentă, n-a lăsat indiferentă pătura funcţionărimii cu lefuri pirpirii. Pe care a şi încercat-o cu întrebarea fundamental-dilematică: "Bani ori reformă?". Reformă!, au răspuns părinţii şi pe dată s-a deschis calin  un nou capitol al luptei de clasă.
Vasăzică, dl Băsescu s-a întors la stânga şi acolo l-a găsit pe alde Geoană, alias "Melon". Norodul necăjit e câtă frunză şi iarbă şi abia aşteaptă să fie mânat la staulul cu voturi şi ademenit cu fel de fel de fleacuri. Taman d-aia "puiul de oltean" şi-a strigat americăneşte sloganul electoral din câmpul cu lubeniţe. Un slogan simplu şi adânc, pe înţelesul tuturor: "Nea Popică, pune vinu’ la rece că vine PSD-ul la putere!". Iar gloata a şi năvălit în beci, mahmură şi veselă, să aşeze în hârdaele cu apă rece damigenele cu zaibăr, în tradiţia veşnică a locului. Între "şpriţangiul" Popică al pesediştilor şi "instalatorul" Joe al republicanilor de peste Ocean se întinde prăpastia ce ne separă de civilizaţia occidentală. Ei cu munca, noi cu şpriţul! Că numai un popor cherchelit nu bagă de seamă împleticirile ideologice ale bocuşorilor şi bourenilor  hipnotizaţi băsescian. Păi, în vara suspendării icoanei lor de la Cotroceni, pedeliştii se îmbulzeau să acuze "Parlamentul ruşinii", clica celor "322" de bandiţi naţionali. Acum, în plin avânt stângist, aceiaşi inşi trăiesc revelaţia unui Parlament "unic posesor de drept al suveranităţii naţionale"!

Acelaşi avânt îi va face, nu mă îndoiesc!, să se lepede şi de tema anticomunismului, şi de cea a anticorupţiei... Românul trăieşte azi cu spaima concedierii şi a şomajului, iar frica economică, amplificată de contextul crizei internaţionale, îi va obliga şi pe candidaţi să-şi reconsidere discursul politic. Vor precumpăni promisiunile mărunte altfel, dar uriaşe pentru cetăţean, cele în stare să-l asigure că i se va păstra locul de muncă şi nu i se va goli amărâtul de coş zilnic. Restul e balast electoral, gargară. O campanie în care candidaţii se vor înghesui pe banda stângă a circului electoral şi-un absenteism lătăreţ, altceva nu întrezăresc deocamdată.