Propaganda anticomunistă primitivă a fost folosită cu brio şi în cazul celui de-al doilea mare jaf naţional: retrocedarea ● Ion Cristoiu
Editorialele zilei
● Tudor Octavian: Copilăria ● Lucian Avramescu: Dame de consum cu cremă portocalie ● Adrian Severin: Un Rumsfeld rus ● Ilie Şerbănescu: O creştere economică bazată pe import ● Dan Dumitrescu: Incompetenţa, virgula umană din propoziţiile fotbalului
Editorialele zilei
● Tudor Octavian: Copilăria ● Lucian Avramescu: Dame de consum cu cremă portocalie ● Adrian Severin: Un Rumsfeld rus ● Ilie Şerbănescu: O creştere economică bazată pe import ● Dan Dumitrescu: Incompetenţa, virgula umană din propoziţiile fotbalului
Între cele două jafuri naţionale, privatizarea şi retrocedarea, prin care proprietatea de stat, rezultat nu al osârdiei depuse de statul comunist, ci al unor întregi generaţii prin care statul comunist a ridicat combinate, fabrici, baraje, canale, şcoli, grădiniţe, dar mai ales a însutit valoarea unor imobile şi terenuri, există o notă comună.
Şi într-un caz şi-n celălalt, propaganda de tip bolşevic, folosită cu brio de noii ştabi ai României, în imensa lor majoritate foşti nomenclaturişti şi foşti securişti sau odrasle de nomenclaturişti şi securişti, a creat climatul necesar furtului cu acte în regulă.
Transferul de proprietate în cazul privatizării a avut loc pe fondul anticomunismului primitiv, esenţialmente ipocrit, dat fiind că a fost promovat exact de cei care profitaseră din plin de comunism. Fie prin traiul comod, asigurat de părinţii nomenclaturişti, fie prin escrocheriile înlesnite de corupţia din statul socialist. Una dintre componentele acestei propagande a constituit-o negarea a tot ce realizase statul socialist în plan economic. Dacă industria românească se reducea la un "morman de fier vechi", era normal ca nimeni să nu se mai întrebe de ce se vindeau pe nimic nu numai întreprinderi neperformante, ci şi întreprinderi care cu un mic efort de modernizare ar fi putut rivaliza rapid cu cele din Occident.
O altă componentă a constituit-o fetişizarea privatizării. Aşa cum arată istoria economiei mondiale, nenorocirea economiei socialiste n-a constituit-o proprietatea de stat. Proprietatea de stat a fost şi mai este încă şi în ţările capitaliste cele mai performante economic. Nenorocirea a constat în absenţa liberei concurenţe. Câtă vreme totul era centralizat şi planificat, managerii întreprinderilor socialiste n-aveau nici un interes în gestionarea eficientă. Prin trecerea la economia de piaţă, nu numai proprietatea individuală, ci şi cea cooperatistă şi cea de stat se supun legilor concurenţei. Acţionar asemenea celorlalţi acţionari capitalişti, statul are tot interesul în numirea unor manageri eficienţi. De altfel, tendinţa din ultimele decenii în capitalismul modern e de a elimina proprietarul vizibil, care e şi manager, şi a-l înlocui cu sute de acţionari. Aceştia, strânşi în adunarea generală, desemnează consiliul de administraţie şi un PDG-ist în stare să le aducă profit.
Propaganda anticomunistă primitivă a fost folosită cu brio şi în cazul celui de-al doilea mare jaf naţional: retrocedarea. Unii vor fi fost surprinşi de isteria anticomunistă ivită şi înflorită sub regimul Băsescu – Tăriceanu. O isterie absurdă dacă ne gândim că la aproape două decenii de la prăbuşirea comunismului, într-o ţară în care nu există nici măcar o celulă comunistă, preşedintele şi premierul îşi dispută ipostaza de arhangheli ai anticomunismului. O ipostază ridicolă în condiţiile în care nici preşedintele, nici premierul n-au fost nici măcar disidenţi, d-apoi puşcăriaşi în comunism. Isteria anticomunistă, marcată de denunţarea regimului anterior drept criminal, a servit din plin mafiei retrocedărilor. Unele revendicări au fost fireşti. Altele însă s-au bazat pe documente false, fabricate de mafia retrocedărilor. Dacă statul comunist a fost criminal, atunci tot ce a întreprins acesta a fost pus sub semnul întrebării. Asupra funcţionarilor şi judecătorilor cinstiţi s-a creat o presiune psihologică extraordinară. Orice încercare de a verifica actele de la dosar, orice tentativă de a salva un obiect socio-cultural propunând despăgubirea în bani a fost rapid denunţată de propaganda pusă în slujba mafiei retrocedărilor.
PS. Ori de câte ori îi vine pe chelie să urineze în capul duşmanilor din presă şi din politică, Traian Băsescu dă fuga la "Sfertul academic", pisoarul său de la Radio România Actualităţi. ştie sigur că Paul Grigoriu nu-l va întreba de ce se descheie la prohab. Numai aşa îmi explic de ce la dialogul de vineri, 7 martie 2008, Traian Băsescu a putut să afirme că "jurnalişti plătiţi, corupţi" duc o campanie împotriva sa în chestiunea Omar Hayssam fără ca moderatorul să-i ceară să dea nume, dar mai ales să aducă probe. Conducerea RRA umblă cu jalba în proţap pe la toate porţile pentru introducerea unei taxe menite a aduce bani Radioului public. Bani pentru a avea unde să ne calomnieze Traian Băsescu!
Şi într-un caz şi-n celălalt, propaganda de tip bolşevic, folosită cu brio de noii ştabi ai României, în imensa lor majoritate foşti nomenclaturişti şi foşti securişti sau odrasle de nomenclaturişti şi securişti, a creat climatul necesar furtului cu acte în regulă.
Transferul de proprietate în cazul privatizării a avut loc pe fondul anticomunismului primitiv, esenţialmente ipocrit, dat fiind că a fost promovat exact de cei care profitaseră din plin de comunism. Fie prin traiul comod, asigurat de părinţii nomenclaturişti, fie prin escrocheriile înlesnite de corupţia din statul socialist. Una dintre componentele acestei propagande a constituit-o negarea a tot ce realizase statul socialist în plan economic. Dacă industria românească se reducea la un "morman de fier vechi", era normal ca nimeni să nu se mai întrebe de ce se vindeau pe nimic nu numai întreprinderi neperformante, ci şi întreprinderi care cu un mic efort de modernizare ar fi putut rivaliza rapid cu cele din Occident.
O altă componentă a constituit-o fetişizarea privatizării. Aşa cum arată istoria economiei mondiale, nenorocirea economiei socialiste n-a constituit-o proprietatea de stat. Proprietatea de stat a fost şi mai este încă şi în ţările capitaliste cele mai performante economic. Nenorocirea a constat în absenţa liberei concurenţe. Câtă vreme totul era centralizat şi planificat, managerii întreprinderilor socialiste n-aveau nici un interes în gestionarea eficientă. Prin trecerea la economia de piaţă, nu numai proprietatea individuală, ci şi cea cooperatistă şi cea de stat se supun legilor concurenţei. Acţionar asemenea celorlalţi acţionari capitalişti, statul are tot interesul în numirea unor manageri eficienţi. De altfel, tendinţa din ultimele decenii în capitalismul modern e de a elimina proprietarul vizibil, care e şi manager, şi a-l înlocui cu sute de acţionari. Aceştia, strânşi în adunarea generală, desemnează consiliul de administraţie şi un PDG-ist în stare să le aducă profit.
Propaganda anticomunistă primitivă a fost folosită cu brio şi în cazul celui de-al doilea mare jaf naţional: retrocedarea. Unii vor fi fost surprinşi de isteria anticomunistă ivită şi înflorită sub regimul Băsescu – Tăriceanu. O isterie absurdă dacă ne gândim că la aproape două decenii de la prăbuşirea comunismului, într-o ţară în care nu există nici măcar o celulă comunistă, preşedintele şi premierul îşi dispută ipostaza de arhangheli ai anticomunismului. O ipostază ridicolă în condiţiile în care nici preşedintele, nici premierul n-au fost nici măcar disidenţi, d-apoi puşcăriaşi în comunism. Isteria anticomunistă, marcată de denunţarea regimului anterior drept criminal, a servit din plin mafiei retrocedărilor. Unele revendicări au fost fireşti. Altele însă s-au bazat pe documente false, fabricate de mafia retrocedărilor. Dacă statul comunist a fost criminal, atunci tot ce a întreprins acesta a fost pus sub semnul întrebării. Asupra funcţionarilor şi judecătorilor cinstiţi s-a creat o presiune psihologică extraordinară. Orice încercare de a verifica actele de la dosar, orice tentativă de a salva un obiect socio-cultural propunând despăgubirea în bani a fost rapid denunţată de propaganda pusă în slujba mafiei retrocedărilor.
PS. Ori de câte ori îi vine pe chelie să urineze în capul duşmanilor din presă şi din politică, Traian Băsescu dă fuga la "Sfertul academic", pisoarul său de la Radio România Actualităţi. ştie sigur că Paul Grigoriu nu-l va întreba de ce se descheie la prohab. Numai aşa îmi explic de ce la dialogul de vineri, 7 martie 2008, Traian Băsescu a putut să afirme că "jurnalişti plătiţi, corupţi" duc o campanie împotriva sa în chestiunea Omar Hayssam fără ca moderatorul să-i ceară să dea nume, dar mai ales să aducă probe. Conducerea RRA umblă cu jalba în proţap pe la toate porţile pentru introducerea unei taxe menite a aduce bani Radioului public. Bani pentru a avea unde să ne calomnieze Traian Băsescu!
Citește pe Antena3.ro