Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am urmărit aseară, cu ajutorul rețelelelor sociale, imagini în direct de la protestele din fața Parlamentului moldovean și un lucru m-a frapat foarte tare. La un moment dat, târziu în noapte, după discursurile pompoase ale politicienilor proruși, un cetățean se urcă pe scena improvizată și se întreabă retoric, într-o scenă demnă de piesele lui Shakespeare: „Eu nu știu cine sunt domnii aceștia care au <
Simpaticul domn, al cărui chip camera canalului TV rus pe care îl urmăream în momentul acela nu-l distinge prea bine, se retrage în umbra nopții, fără ca cineva să-i dea prea mare atenție.
Ceea ce se întâmplă în aceste zile tumultoase dincolo de Prut are prea puțin legătură cu sentimentele pro sau anti Europa, ci mai degrabă cu o lehamite transformată în furie a tuturor moldovenilor, fie ei proruși, proeuropeni sau de orice altă înclinație și aspirație politică între cele două, care, odată scăpată de sub control, poate degenera foarte ușor într-un Maidan moldovenesc.
Trecuți recent prin foc și sabie de „jaful secolului” - dispariția unor miliarde bune din băncile moldovenești– oamenii s-au săturat pur și simplu de aceeași clasă politică ineficientă, coruptă și incapabilă care tot amână asumarea unui curs de dragul unui statu qvo ce le umple buzunarele și îi menține în fotoliile calde fără să fie nevoiți să facă ceva concret.
Proeuropenii moldoveni au reprezentat o mare dezamăgire pentru toată lumea, iar arestarea lui Vlad Filat, liderul liberal-democraților, nu face decât să confirme lipsa unei viziuni europene dincolo de Prut atât la nivel declratativ, cât și faptic.
De cealaltă parte, așa-zișii proruși, reprezentați la Chișinău în special de Igor Dodon și Renato Usatîi, încearcă să confiște votul de învestitura dat guvernului Pavel Filip de către Legislativul Republicii Moldova pentru că asta ar trimite țara direct în alegeri anticipate, situație în care sondajele îi dau ca favoriți la acapararea puterii în Republica Moldova.
Polarizată și fără opțiuni reale, societatea moldovenească poate foarte ușor să degenereze într-un scenariu de tip Maidan. Indivizii de aseară, în mare parte aduși de partide, așa cum suține și eurodeputatul Renate Webber, știu foarte bine ce au de făcut în cazul unui scenariu cum a fost cel din Ucraina. Răspunsurile slabe ale Uniunii Europene, inclusiv cele ale României, la situația din aceste clipe s-ar putea să ia din nou prin surprindere actorii politici europeni. Numa că de data aceasta vorbim de un număr semnificativ de cetățeni români peste Prut, situație care ar complica infinit echilibrul regional și așa destul de fragil.
Personajele-cheie la care ar trebui să fim atenți în aceste zile sunt Igor Dodon și Renato Usatîi. Dacă despre primul toată lumea știe în ce „ape se scaldă”, afirmându-și foarte clar simpatiile proruse, despre Usatîi nu se cunosc prea multe.
Recunosc, am avut ocazia să-l întâlnesc pe Usatîi acum doi ani, când Republica Moldova se afla într-un moment de criză politică asemănător cu cel de astăzi.
În timpul interviului, Renato Usatîi a recunoscut cu nonșalanță că vrea să devină „ultimul dictator al Europei”. A continuat, cu același calm cu care astăzi le vorbește miilor de oameni adunați în fața Parlamentului despre democrație, și s-a confesat că “în Moldova, cu principii, cu povești cu valori nu se mai poate”.
Dacă aș fi un cetățean moldovean degerat și scos în stradă de incompetența clasei politice, l-aș întreba astăzi pe Renato Usatîi dacă se mai visează dictator și cât de dispus e să renunțe la toate principiile și valorile democratice pentru a-și îndeplini visul. Probabil, răspunsul îl vom afla cu toții în următoarele zile, când protestul condus de acesta va prinde sau nu contur la Chișinău.
Citește pe Antena3.ro
