Să credem că PSD negociază cu PNL căderea Guvernului Tăriceanu? E
absurd! Un guvern nu-şi negociază căderea. Un guvern cade pur şi simplu. ● Ion Cristoiu
Editorialele zilei
? Tudor Octavian: Aruncând cu pietre peste gard ? Radu Tudor: PSD şi
PNL, prietenii precoce ? Ionuţ Bălan: Sărăcie minim garantată ? Dan
Dumitrescu: Pârjoale mediatice coapte la foc stins
Guvernul a stabilit cele două date ale localelor: 1 iunie 2008, primul tur, 15 iunie, al doilea. Principalele partide din România s-au înscris deja în campania pentru locale. Liderul PNL, Călin Popescu Tăriceanu, merge prin ţară pentru a prezida lansarea candidaţilor. PD-L e în plină operaţiune de desemnare riguroasă, pe bază de sondaje, a combatanţilor. Actualii lideri ai PSD – Mircea Geoană, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc – nu sunt nişte novici într-ale politicii. Au în spate o lungă şi temeinică experienţă a bătăilor pentru putere. Atât în interiorul, cât şi în exteriorul partidului. Şi, cu toate acestea, dacă i-ai întreba ce face acum PSD, distinşii nu ţi-ar putea răspunde mai convingător decât ar răspunde juna politiciană Lenuţa Băsescu la întrebarea: Cum se spune, succese sau succesuri?
Întreaga presă autohtonă a dat peste margini în aceste zile de informaţii mai mult sau mai puţin obiective despre nişte aşa-zise negocieri duse de PSD cu PNL. Până nu demult, presa noastră manifesta un interes evident faţă de subiecte precum botezul produsului ivit din împreunarea a două starlete obosite ale show-bizz-ului dâmboviţean sau palpitaţiile unei alte vedete, despre care nimeni – nici chiar ea – nu ne-ar putea spune cu ce se ocupă. Brusc, în ultimele zile, subiectul numărul unu al presei noastre a apărut a fi negocierile dintre PSD şi PNL. Când vine vorba despre negocieri, fie şi despre cele dintre două proprietare de bordel, întrebarea ivită imediat e următoarea: Ce se negociază?
Ce se negociază între PSD şi PNL? Formaţiunea care a pornit prin ţara politicii româneşti cu negocierea – PSD – susţine oficial că se negociază declanşarea de alegeri generale anticipate sau constituirea unui guvern de serviciu, care să organizeze alegerile parlamentare din acest an. Potrivit tuturor normelor care gestionează o democraţie parlamentară, precum cea din România, alegerile anticipate sau constituirea unui guvern care să organizeze alegerile la termen presupune căderea guvernului care conduce ţara. Guvernul din fruntea României lui martie 2008 e unul al PNL. Să credem că PSD negociază cu PNL căderea Guvernului Tăriceanu? E absurd!
Un guvern nu-şi negociază căderea. Un guvern cade pur şi simplu. Pentru aceasta, PSD are un instrument foarte simplu la îndemână: depunerea unei moţiuni de cenzură sau sprijinirea unei moţiuni de cenzură avansate de un alt partid. Nu sunt singurul care am atras atenţia asupra acestui instrument, infailibil în cazul PSD, dacă ne gândim la numărul său de voturi din Parlament. La toate acestea, PSD a răspuns că depunerea şi chiar votarea unei moţiuni de cenzură ne duc în mod automat la anticipate. Or, PSD se zbate să obţină alegeri înainte de termen. Moţiunea de cenzură se constituie într-un mijloc prin care un partid de Opoziţie sancţionează drastic Guvernul. Că în urma căderii guvernului se fac sau nu alegeri anticipate nu e afacerea unui partid de Opoziţie.
Desigur, Guvernul Tăriceanu e incapabil să mai administreze ţara. Se bazează pe un sprijin parlamentar minoritar; stă sub atacurile preşedintelui. Din perspectiva interesului naţional, ar trebui să plece de la Putere. Dar ce partid pleacă de bunăvoie de la guvernare, lovit deodată de o criză de patriotism? Sub acest semn, Călin Popescu Tăriceanu trage PSD-ul pe sfoară. Fluturând primejdia numită Traian Băsescu, domnia sa stă bine mersi la Putere, înfruptându-se din avantajele acesteia. Din punct de vedere neoficial, PSD ar negocia cu PNL un pact politic. Dacă e aşa, mirarea devine uluire. Acum, când mai e puţin până la alegerile locale şi nu prea mult până la cele parlamentare, nu se mai poate negocia nimic cu PNL.
Pentru o alianţă cu care să se meargă în alegeri e prea târziu. Această alianţă trebuia făcută cu un an în urmă, când s-a rupt coaliţia PNL-PD. PSD-ul ar fi fost cooptat la guvernare. Şi cele două formaţiuni s-ar fi înfăţişat în alegeri. Ce-ar putea zice acum PSD-ul electoratului? Votaţi-mă, pentru că, dacă mă votaţi, vom face un guvern cu PNL?! Ca să nu mai spunem că PSD şi PNL sunt despărţite radical în materie de electorat. După scrutin, în funcţie de rezultate, se poate face orice coaliţie de guvernare. Din cele două platforme politice, prin compromisuri, se ajunge la una singură, cu care se va guverna. PSD-ul, aşadar, nu negociază. N-are cum. Dar ce face atunci? Pluteşte în derivă.
Întreaga presă autohtonă a dat peste margini în aceste zile de informaţii mai mult sau mai puţin obiective despre nişte aşa-zise negocieri duse de PSD cu PNL. Până nu demult, presa noastră manifesta un interes evident faţă de subiecte precum botezul produsului ivit din împreunarea a două starlete obosite ale show-bizz-ului dâmboviţean sau palpitaţiile unei alte vedete, despre care nimeni – nici chiar ea – nu ne-ar putea spune cu ce se ocupă. Brusc, în ultimele zile, subiectul numărul unu al presei noastre a apărut a fi negocierile dintre PSD şi PNL. Când vine vorba despre negocieri, fie şi despre cele dintre două proprietare de bordel, întrebarea ivită imediat e următoarea: Ce se negociază?
Ce se negociază între PSD şi PNL? Formaţiunea care a pornit prin ţara politicii româneşti cu negocierea – PSD – susţine oficial că se negociază declanşarea de alegeri generale anticipate sau constituirea unui guvern de serviciu, care să organizeze alegerile parlamentare din acest an. Potrivit tuturor normelor care gestionează o democraţie parlamentară, precum cea din România, alegerile anticipate sau constituirea unui guvern care să organizeze alegerile la termen presupune căderea guvernului care conduce ţara. Guvernul din fruntea României lui martie 2008 e unul al PNL. Să credem că PSD negociază cu PNL căderea Guvernului Tăriceanu? E absurd!
Un guvern nu-şi negociază căderea. Un guvern cade pur şi simplu. Pentru aceasta, PSD are un instrument foarte simplu la îndemână: depunerea unei moţiuni de cenzură sau sprijinirea unei moţiuni de cenzură avansate de un alt partid. Nu sunt singurul care am atras atenţia asupra acestui instrument, infailibil în cazul PSD, dacă ne gândim la numărul său de voturi din Parlament. La toate acestea, PSD a răspuns că depunerea şi chiar votarea unei moţiuni de cenzură ne duc în mod automat la anticipate. Or, PSD se zbate să obţină alegeri înainte de termen. Moţiunea de cenzură se constituie într-un mijloc prin care un partid de Opoziţie sancţionează drastic Guvernul. Că în urma căderii guvernului se fac sau nu alegeri anticipate nu e afacerea unui partid de Opoziţie.
Desigur, Guvernul Tăriceanu e incapabil să mai administreze ţara. Se bazează pe un sprijin parlamentar minoritar; stă sub atacurile preşedintelui. Din perspectiva interesului naţional, ar trebui să plece de la Putere. Dar ce partid pleacă de bunăvoie de la guvernare, lovit deodată de o criză de patriotism? Sub acest semn, Călin Popescu Tăriceanu trage PSD-ul pe sfoară. Fluturând primejdia numită Traian Băsescu, domnia sa stă bine mersi la Putere, înfruptându-se din avantajele acesteia. Din punct de vedere neoficial, PSD ar negocia cu PNL un pact politic. Dacă e aşa, mirarea devine uluire. Acum, când mai e puţin până la alegerile locale şi nu prea mult până la cele parlamentare, nu se mai poate negocia nimic cu PNL.
Pentru o alianţă cu care să se meargă în alegeri e prea târziu. Această alianţă trebuia făcută cu un an în urmă, când s-a rupt coaliţia PNL-PD. PSD-ul ar fi fost cooptat la guvernare. Şi cele două formaţiuni s-ar fi înfăţişat în alegeri. Ce-ar putea zice acum PSD-ul electoratului? Votaţi-mă, pentru că, dacă mă votaţi, vom face un guvern cu PNL?! Ca să nu mai spunem că PSD şi PNL sunt despărţite radical în materie de electorat. După scrutin, în funcţie de rezultate, se poate face orice coaliţie de guvernare. Din cele două platforme politice, prin compromisuri, se ajunge la una singură, cu care se va guverna. PSD-ul, aşadar, nu negociază. N-are cum. Dar ce face atunci? Pluteşte în derivă.
Citește pe Antena3.ro