PSD, momentul răfuielii

Schimbul de replici foarte acide dintre Victor Ponta şi Mircea Geoană anunţa o mişcare neinspirată a principalului partid de opoziţie. Când era puterea mai înghesuită şi mai prost văzută, prăbuşindu-se în opţiunea populară ca un calup de gheaţă în ocean, hop vine PSD cu o mână de ajutor. Şi mută atenţia opiniei publice pe răfuiala internă de la stânga, salvând pentru moment dezintegrarea structurii portocalii. Nu-i nici un secret pentru nimeni faptul că Victor Ponta s-a declarat foarte dezamăgit de prestaţia din campania prezidenţială a lui Geoană, mai ales cea din confruntarea finală.

Cert este că acolo fostul prezidenţiabil a dezamăgit foarte multă lume. N-are rost să mai dezgropăm morţii. Frustrarea pierderii la mustaţă a unei competiţii politice care părea ca şi câştigată de PSD s-a amplificat. Ea a devenit miza schimbării lui Geoană din funcţia de preşedinte al partidului. Puţină lume se aştepta ca tânărul Ponta să devină liderul unei formaţiuni pentru care trecutul, cu oamenii săi, înseamnă atât de mult. S-a întâmplat minunea, iar fostul preşedinte intra deja în colimator. Ideea de răfuială apărea din ce în ce mai des. Nici acum nu s-au stins ecourile dezbaterii privind schimbarea lui Geoană din fruntea Senatului. Fiecare dintre protagonişti se acuză de existenţa unei agende ascunse, plină de aranjamente cu preşedintele Băsescu. Şi înclin să cred că ambele tabere au aşa ceva...

Ceea ce se întâmplă acum cu Mircea Geoană în PSD s-a întâmplat cu Adrian Năstase în 2005. Destui PSD-işti l-au acuzat atunci pe fostul ministru de Externe de înlăturarea fără scrupule a celui care-i fusese mentor şi promoter politic. Spunea atunci Geoană că Adrian Năstase trebuie mai întâi să-şi rezolve problemele cu justiţia şi cele de imagine şi apoi să-şi pună problema revenirii la vârful partidului. Geoană acum, ca şi Năstase atunci, este perdantul prezidenţialelor şi proaspătul beneficiar al unui conflict la vârf cu mai tânărul preşedinte de partid. Cunoscătorii pot identifica în atitudinea lui Ponta umbra răzbunării lui Adrian Năstase, cel care a răbdat cinci ani pentru a savura momentul căderii lui Geoană. La toţi se uită cu detaşare Ion Iliescu, postat la geamul partidului cu ochelarii pe nas, zâmbind cu înţelegere la mica ciondăneală a copiilor săi politici.

Dacă aş fi partizanul unor scenarii ticluite în palatele puterii, aş putea trage concluzia că tot ceea ce se petrece între Ponta şi Antonescu, mai nou între Geoană şi Ponta, e rezultatul unor urzeli. Nu poţi să nu observi cu ochiul liber că tensiunile dintre persoanele amintite fac un joc excelent în favoarea Palatului Cotroceni. Înghesuit de o guvernare catastrofală pe care a promovat-o şi o girează nonstop, cu un partid căzut pe toboganul opţiunii de vot, Traian Băsescu primeşte o nesperată gură de oxigen din partea adversarilor săi politici. Care, mai puţin inspiraţi vara aceasta (ca şi în alte veri, de fapt...), acoperă mizeria portocalie cu un şir de înjurături roşii sau galbene ce diluează agenda politică extrem de nefavorabilă actualei puteri.

Fără un Guvern din umbră cu nume valabile şi respectate, cu relaţii nedeclarate prin subteranele Cotrocenilor, dornici de răzbunare unii asupra altora, cei din PSD urcă în procente spre un destin ceţos şi plin de semne de întrebare. Actualul preşedinte al PSD poartă o mare responsabilitate pentru ce se întâmplă acum. Şi ce va urma.

Creşterea în sondaje şi perspectiva guvernării din 2012 sunt cât se poate de reale. Dar există două mari hopuri pe care PSD le omite, îmbătat de ideea că are deja 40% intenţie de vot. Primul hop, Primăria Capitalei. Dacă va fi un candidat gen Vanghelie sau vreo figură neatractivă, PSD se pregăteşte de acum să comemoreze 20 de ani fără victorie în cel mai important oraş al ţării. Al doilea hop, referendumul lui Băsescu. Şmecher cum îl ştim, preşedintele va profita din nou de prerogativele sale şi va propune un nou test popular, de data asta pentru modificarea Constituţiei în spiritul devenirii unicamerale a Parlamentului. La câtă ură şi scârbă există după această criză prost gestionată faţă de politicieni (mai ales parlamentari), mă aştept ca noua diversiune cotrocenistă să aibă un efect nesperat de mare.

Salvatoare şi pentru prăbuşitul PDL (dacă va supravieţui mâncătoriei interne), dar şi pentru reînvierea lui Băsescu în funcţia de proptea politică a viitorului candidat prezidenţial portocaliu. Indiferent dacă acesta va fi Mihai Răzvan Ungureanu sau Elena Udrea, cea care o să-şi testeze valabilitatea politică mai întâi la Primăria Capitalei.
Continuând neinspirat cu tot soiul de mici scandaluri şi îmbătări repetate cu apă rece, PSD îşi pregăteşte cu minuţiozitate candidatura pentru premiul "marea dezamăgire" a viitoarelor alegeri.