Punctul pe Ei. Criza financiară, antidotul crizei de inteligenţă

Fotbalul amical și cantonamentele de iarnă n-au prea mari reușite în încercarea de a-i scoate pe microbiști din starea de sarma. Transferurile pe care trâmbițașii presei le ridicau în trecut în slava senzaționalului sunt împuținate în prezent până la mai nimic. Se lucrează pe sold. Semnificativ este și faptul că numărul fotbaliștilor plecați de la cluburile primei ligi, prin transfer sau reziliere de contract, se ridică la 73. Capitolul achiziții, în schimb, este mult mai subțire. Doar 26 de jucători au beneficiat de oferte. Semn că teșchereaua patronală devine tot mai anemică, semn că păcălicii cu care s-a pricopsit fotbalul nostru nu prea mai au cu ce să-și furajeze fudulia.

Criza prin care trece fotbalul, o criză reală și incontestabilă, nu este însă de natură să îngrijoreze. Dimpotrivă, cred că ea va forța așezarea firească într-o realitate de fapt spre care grangurii din fotbal nu s-ar fi urnit din proprie inițiativă. Reducerea numărului de echipe în campionatul primei ligi, reducere contestată vehement de atârnătorii fotbalului, se va produce în viitorul apropiat pe cale naturală. Nici transferurile de pe piața externă nu vor mai atinge cota de inflație. În condiții de cumpătare singurii care vor avea de pierdut vor fi samsarii care au câștigat din fotbal mai mult decât fotbaliștii. Iar banii care îndestulau lăcomia acestor samsari pot fi investiți profitabil în centrele de copii și juniori. În fine, într-un fotbal mult mai bine chivernisit o altă poziție sper să aibă și meseriașii fotbalului. Meseriași care ajunseseră bătaia de joc a unor fuduli care au crezut mult timp că pot cumpăra fotbalul de-a gata.

Criza financiară care persecută fotbalul nostru este, cum spuneam, reală, incontestabilă. Și nu vreau să se creadă că mă pot bucura la rău. Spun doar că aș dori ca această criză financiară să devină antidotul unei crize cu mult mai gravă. Criza de inteligență.