Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Târtanii reziduali pripășiți în fotbal devin tot mai ofensivi. Lucrarea lor jegoasă are trăinicia instictelor primare care-i guvernează. Fapta rea și vorba proastă a creat, inevitabil, frăție venerică în comportamentul acestor dihanii bipede. Dihanii bipede care au furat notorietate din fotbalul pe care l-au împroprietărit, în schimb, cu o mediocritate exemplară.
Reminiscențele activismului de partid și de stat, prin readaptare, funcționează perefect în liga lui Mitică. Pentru început au apărut în peisaj patronii cu apetit dictatorial. Patroni împănați financiar de fel de fel de afaceri, care de care mai dubioase. Apoi, lângă acești ciungi ai incompetenței, a căror fudulie trebuia linsă cu aleasă obediență, au apărut membrele. De-a dreapta, de-a stânga și care de care mai multilateral dezvoltate. Au apărut slugile. Iar aceste slugi de plan secund - devenite președinți de club, manageri sau altfel de capace de wc - au îmbrâncit din zona deciziei orice meseriaș al fotbalului care nu a fost dispus să accepte compromisul. Despre consecințele acestei realități de fapt nu are rost să mai vorbim noi. Mult mai convingător este discursul fotbalului tot mai cotonog, al falimentelor și al revărsărilor salivare la care asistăm tot mai des.
L-am cunoscut în fotbal pe Cornel Dinu. L-am cunoscut pe Cornel Dinu și în afara fotbalului. Și nu m-a legat de Cornel Dinu o dulce prietenie, o prietenie cuminte. Fiindcă spiritul polemic ne-a motivat întotdeauna existența. Dar în orice situație, oricât de pacifistă sau oricât de contondentă ar fi fost ea, n-am încetat să apreciez cariera impresionantă a lui Cornel Dinu. N-am încetat să-i admir personalitatea puternică, indiferent care ar fi fost forma ei de manifestare. Credeam că nimic din viața asta nu poate face din Cornel Dinu un înfrânt. Dar m-am înșelat. În ultima perioadă de timp simt că abandonarea îi tot dă târcoale. M-am întrebat de ce se întâmplă așa ceva și nu am găsit decât un singur răspuns. Cornel Dinu nu mai are partener de competiție. Are, ce-i drept, mulți adversari. Dar niște adversari mai mult proști decât mizerabili sau deloc proști, dar extrem de mizerabili. Or, cu asemenea specimene Cornel Dinu nu va avea niciodată meci. Fiindcă un astfel de meci nu se joacă pe terenul lui. Se joacă pe arătură.
Dinu Gheorghe, Mihai Stoica, Constantin Anghelache sau Ionuț Negoiță au încercat să se legitimeze în fotbal lovind în Cornel Dinu. Și s-au legitimat. Ca reciclați ai obișnuințelor de partid și de stat, ca multilateral dezvoltați în cultura imposturii. Ei și alții ca ei formează vama proastă a fotbalului. Să le fie rușine.
Citește pe Antena3.ro
