Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Înalta Curte de Casație și Justiție a definitivat sentințele rătăciților din dosarul Microsoft. N-am niciun argument capabil să creeze suspiciuni în privința dreptei judecăți. Nedumerirea funcționează în altă direcție. Mă întreb cât de (ne)convingător a fost probatoriul (lucrare a procurorilor!) care a generat aceste sentințe mângâietoare. Trupeții doamnei Kovesi ne-au umplut de respect când dădeau cu transpirația de pământ și povesteau că sunt pe urmele unor fraude de zeci și sute de milioane de euro. Credeam atunci că ei s-au luat la trântă cu niște uriași ai corupției. Iar acum constatăm că marea umflătură anunțată cu surle și trâmbițe de gorniștii DNA a fâsâit al dracului de penibil. Fiindcă sentințele finale se potrivesc mai degrabă unor mici cioflingari și nicidecum unor rechini ai ciordelii maxime.
Rușinoasă minciună! Rușionoasă rău de tot. Dar și mai rușinoase decât condamnările de circumstanță mi se par iertările din acest dosar. Mă refer la greucenii Florică și Pescariu. Cei doi au fost recompensați cu multă libertate și mormane în conturi fiindcă, zice-se, ar fi fost turnători fruntași. Adică, prin delațiune, ar fi făcut ei munca procurorilor. Dar această variantă care încearcă să justifice marea iertăciune este vehement contrazisă de tătucul devenirii profesionale a Codruței Kovesi. Traian Băsescu ne asigură că autodenunțurile lui Florică și Pescariu au fost tardive și, în consecință, cei doi nu pot beneficia de grațiere. Fostul președinte susține că serviciile au înaintat către DNA și Parchetul General documente privind afacerea Microsoft cu mult înainte de ciripeala lui Florică și Pescariu. Iar inventarea unei false justificări a protecției de care se bucură cei doi nu are decât rostul de a ascunde alte interese. Interese pe care șefa DNA le importă de la cei care au împodobit-o cu fel de fel de diplome și coronițe.
Informații și informatorii au o lume a lor, o lume greu de pătruns. Nouă nu ne rămâne decât varianta unor concluzii generate de anumite comparații. Însumați anii de pușcărie cu care s-au ales condamnații din dosarul ICA sau cei din dosarul transferurilor. Raportați sumele rezultate la prejudiciile (oricum umflate!) imputate în respectivele dosare. Comparați apoi cu ceea ce s-a întâmplat în primul episod al serialului Microsoft. Probabil că, astfel, veți ajunge și dumneavoastră la concluzia că probatoriile MICRO generează sentințe SOFT.
Citește pe Antena3.ro
