Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Elefentul și soricelul traversau, din întâmplare în același timp, un pod. Elefantul își vedea de drum calm. Impasibil. Șoricelul, în schimb, nu se simțea deloc confortabil în compania uriașului. Observând însă că este ignorat, că vecinătatea de parcurs nu-l amenință nicicum, șoricelul a prins curaj, și-a luat tupeul la purtare și a intrat în conversație cu elefantul. Pe care l-a întrebat: Nu crezi că tropăim prea tare?
Cursa pentru președinția FRF împrumută mult din comicul traversării fabulistice. Gică Popescu își vede liniștit de campania sa, ignorându-i atât cât poate pe micuții care cred că ar fi capabili să tropăie și ei la un moment dat. Gică Popescu încearcă să convingă electoratul printr-un program bine articulat. Răzvan Burleanu, Vasile Avram și Marcel Pușcaș, în schimb, nu reușesc să se recomande electoratului ca proprietari ai ideii de a conduce. Discursurile acestora, altfel destul de înspumate, se rezumă la atacuri folclorice îndreptate împotriva lui Popescu și a celor care îl susțin pe acesta. Fiindcă, nu-i așa?, este mult mai ușor să demolezi decât să construiești. Dar micuții nu sunt capabili de originalitate nici atunci când încearcă să demoleze. Interpretează urechist aceeași partitură mai mult decât folclorică.
Vasile Avram și-a lansat candidatura cu vocație de sinucigaș. Discursul său de prezentare a programului l-a deconspirat ca repetent incorigibil. E posibil ca notele sale informative să nu-i mai convingă la ora actuală nici pe tovarășii de apucături dubioase. De fapt nici nu cred că Vasile Avram a avut tupeul să se viseze președinte al FRF. Mai degrabă a încercat el să obțină ceva capital electoral pe care l-ar fi dat oricând la schimb cu o oarecare dregătorie prin arbitraj.
Marcel Pușcaș completează și el imaginea de insectar a candidaturilor la președinția FRF. Băiatul ăsta mizează probabil pe amnezia celor care l-au cunoscut pe când, într-un fel sau altul, a mai activat prin fotbal. Marcel Pușcaș nu mai poate conta nici măcar pe sprijinul lui Victor Babiuc, omul care l-a impus ultima dată la Steaua. Nu mai poate conta deoarece Victor Babiuc este destul de arestat la ora actuală. Marcel Pușcaș este liber. Dar, chiar și prescrise, năzbâtiile acestuia rămân în memorie.
Răzvan Burleanu, harnicul feisbucist, știe multe vorbe. Dar, atât! Fanteziile sale cutreieră hăuri care n-au nici o legătură cu realitatea. Rătăcirile sale merită însă o discuție mai amplă și separată. Umorul involuntar care-l caracterizează trebuie să constituie felie unică in meniul alegerilor de la FRF.
