x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Punctul pe Ei. Tătucă, vorbisem să ne vedem joi. Dar nu mai e posibil. Amânăm!

0
Autor: Dan Dumitrescu 17 Noi 2016 - 15:44
Punctul pe Ei. Tătucă, vorbisem să ne vedem joi. Dar nu mai e posibil. Amânăm!


La început a fost doar Prodan. Așa l-am cunoscut după ce Tică Dănilescu a fentat concurența dinamovistă și a reușit să-l transfere la Steaua.

Apoi, multă viață și mult fotbal au încăput pe mâna ardeleanului în a cărui teacă n-a fost niciodată loc pentru două săbii. Daniel Prodan n-a mai fost Daniel Prodan.

Numele lui de catalog n-a mai circulat decât prin înscrisurile ștampilate. În omenia frumos luată la purtare l-am cunoscut pe Didi, pe Didoașcă sau pe Tătuca Prodan. Și mi-a fost bine.

În prietenia noastră am consumat atâtea nebunii și atâtea întâmplări frumoase încât acum, într-un astfel de moment, mă simt incapabil să decontez. Vorbele nu se leagă. De aceea, deocamdată, mă rezum la ultimul episod pe care eu și Didi l-am petrecut de aceeași parte a lumii.

Luni seară am vorbit la telefon. Am consumat păreri de rău în legătură cu fel de fel de nimicnicii ale vieții. N-am săpat însă prea adânc pentru a nu plusa în întunericul nopții cu bezna umană care ne persecută la tot pasul.

Ne-am repliat în particular, înspre familiile noastre. Didi mi-a comunicat că era acasă și se simțea minunat în compania fratelui său, Ciprian.  Reproduc, cu acuratețe aproximativă, spunerea ardelenească a prietenului meu.

”Tătucă, l-am chemat pe Cipri aici, la Capitală, fiindcă vreau să-i cumpăr o mașină. Stăm acum de vorbă și ne simțim fain. Mi-aș dori să fim văzuți de ai noștri care s-au dus. Ar fi și ei bucuroși să afle că au doi feciori care-i ascultă și au o frăție cumsecade”.

Atât. Asta a fost. Didi s-a dus și parcă-l aud cântând o melodie care-i plăcea mult, melodia lui Aurel Tămaș... ”De-oi muri m-or pune-n groapă”.

Tătucă, vorbisem să ne vedem joi cu Traian, cu Răzvan și cu alți prieteni. Dar nu mai e posibil. Amânăm. Până-atunci ți-oi duce dorul și o să rătăcesc prin bogăția amintirilor care mă leagă de tine.

Citeşte mai multe despre:   Didi Prodan,   daniel prodan,   punctul pe i

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de