E vreme de spectacol. Concediații estivali ai politicii se reactivează înspre toamna electorală. Iar practicile de maidan la care se dedau hămesiții ciolanului argumentează convingerea că în acest an vom asista la doborârea unor recorduri ale mizeriei. Demagogia, oricât de abil ar fi ea lustruită, nu mai este capabilă să livreze gogoși alegătorilor care s-au fript de prea multe ori până acum. Demagogia va rămâne lipicioasă doar pentru proștii care nu-și pot da seama cât sunt de proști. Călăii de soi pedalează către alte rețete ale reușitei. Rețete care nu se rezumă la învingerea adversarului, ci la lichidarea acestuia cu orice preț. Iar în această situație succesul este condiționat hotărâtor de cârdășiile pe care găștile politice le realizează cu instituțiile înarmate de statul colonial cu puteri discreționare.
Electoralele finalului de an și-au antrenat actorii politico-coercitivi în exercițiul alegerilor locale. Dar la locale regia forțoșilor de partid și de stat a cam dat chix. Recuzita cătușardă n-a reușit să-i sensibilizeze în porniri pe votanții care nu înghit nemestecat. Ba, dimpotrivă, cred că pe alocuri votul a plusat compătimitor în favoarea unor candidați hingheriți pe nedrept. Iar români care nu au acceptat încolonarea obedientă au fost certați de azilanții diplomatici de la București, de imobiliarul de la Cotroceni, de tehnocrați, de procuranți și de tot felul de alte prunării macoviste. Aceste reproșuri s-au consumat însă în van. Minciunile venite de aiurea nu pot avea efect asupra oamenilor pe care viața nu-i minte de niciun fel.
E vreme de spectacol. Concediații politici se încolonează deja în marșul electoral. Dar făcătura lor este una de rutină, nesemnificativă după cum spuneam. Interesantă devine prestația pe care o vor avea în sesiunea de toamnă repetenții de la locale. Vor inventa ei altă recuzită de rastel sau se vor îcăpățâna să rămână servitori ai eșecelor cu repetiție.